Intr-un interviu publicat in The Times, capitanul echipei londoneze s-a destainuit jurnalistilor englezi si a raspuns tuturor intrebarilor acestora. Desi spune ca si-a pierdut copilaria, Cesc nu regreta acest lucru si spune ca este pracic obsedat de fotbal.
Felicitari pentru ca ai devenit capitanul lui Arsenal la o varsta asa frageda. Te bucuri ca esti sef peste altii?
Cesc Fabregas: Nu, eu nu-s sef peste nimeni! In Anglia, sa fii capitan e un lucru mare. Toata lumea il vrea pe capitan mereu in top, deci e o mare responsabilitate.
Ai venit in Anglia din Spania cand ai avut doar 16 ani. Ti-a fost greu?
Cesc Fabregas: A fost greu in primele 5 luni, dar am facut antrenamente cu prima echipa din cand in cand iar asta a facut sa merite.
Nu ti-e greu departe de casa?
Cesc Fabregas: Mi-e dor de familie, dar sunt destul de independent. Am plecat de acasa de la 15 ani si m-am mutat in Anglia la 16. E greu cand ma intorc acasa la Barcelona deoarece mi se spune ce sa fac.
Te-a socat putin cultura britanica?
Cesc Fabregas: Da. In Spania de obicei mancai la 10 dimineata, la 00:30 mergeai la pub, iar la 3 mergeai la discoteca. Aici, la ora 19 lumea se pregateste de culcare.
Deci esti mai mult decat un petrecaret?
Cesc Fabregas: Nu, nici chiar asa. Nu-mi place alcoolul.
Cum iti place sa te relaxezi?
Cesc Fabregas: E greu sa ma relaxez fiindca imi pierd timpul gandindu-ma la fotbal. Uneori ma relaxez iesind in oras cu prietena sau prietenii sau jucandu-ma golf, chiar daca nu prea ma pricep.
Cine e norocoasa?
Cesc Fabregas: E spanioloaica. Am cunoscut-o la trei saptamani dupa ce am sosit in Anglia. Suntem deja de peste sase ani impreuna.
Ai vrut dintotdeauna sa devii fotbalist?
Cesc Fabregas: Parintii mei stiau ca iubesc fotbalul, dar nu s-au gandit nici macar o secunda ca voi deveni un jucator profesionist. Am inceput sa joc intr-o echipa de 5 jucatori, cand aveam 5 ani. Cariera mea a luat-o in sensul bun, iar la 10 ani m-am dus sa joc pentru Barcelona.
Suna greu la o astfel de varsta frageda
Cesc Fabregas: A fost. Incepeam scoala la 8, apoi dupa scoala mergeam la alergari iar de acolo mergeam direct la antrenamentele de seara. Ajungeam acasa in jurul orei 23:30, mancam repede, imi faceam temele si uneori studiam, iar apoi ma trezeam la 7 si porneam de la capat acest ciclu.
Simti ca ti-ai pierdut copilaria?
Cesc Fabregas: Da, cu siguranta. Mi-au lipsit multe, multe lucruri, dar a meritat. Nu am regrete.
Suna a perfectionism?
Cesc Fabregas: Da. Cateodata simt ca n-am o viata deoarece cand nu joc fotbal, ma uit la fotbal si revad meciurile noastre sa vad ce am gresit.
Cum reusesti sa fii mereu in forma?
Cesc Fabregas: Alimentatia e foarte importanta. De obicei ma consult cu nutritionistii. Am fost intodeauna foarte disciplinat, daca mi se spune sa fac ceva, fac. Dar daca nu mi se spune, ma duc la frigider si mananc ciocolata. Mai am nevoie si de un somn bun. Daca nu dorm zece ore, ma simt de parca n-as fi dormit destul si am senzatia ca sunt obosit, chiar daca probabil nu sunt.
Ai incercat vreo terapie?
Cesc Fabregas: Prietena mea este psiholog, asta-i tot de ce am nevoie! Avem unul si la Arsenal care vorbeste cu noi, iar asta este bine. Trebuie sa fiu atent cu prietena mea, poate fi periculoasa.
Prietena ta nu se regaseste printre WAG?
Cesc Fabregas: Nu. Ea e tacuta, relaxata si inteligenta. Pentru mine, asta-i cel mai important lucru.
In incheiere mai avem o intrbare: Daca nu deveneai fotbalist, ce crezi ca ajungeai?
Cesc Fabregas: Pai, probabil eram in Barcelona, studiind ca prietenii mei, apoi muncind. Probabil petreceam mai mult in cazul in care viata mea ar fi fost astfel.
Pentru a comenta acest articol trebuie sa fii logat ca fan al echipei Arsenal. Daca te numeri printre fanii acestei echipe si ai deja un cont activ, foloseste formularul de login de mai jos.
Acest interviu ar trebui pus in rama si citit de catre toti cei care doresc sa devina FOTBALISTI !!!! Restul,vorba profetului ,este TACERE !!!!!!!