Wenger: "Mi-ar placea sa reusesc un sezon fara infrangere"

Este evident ca sunteti un om inteligent care poate avea succes in diferite domenii. Cand ati realizat ca fotbalul este o profesie pentru dumneavoastra?
Arsene Wenger: Am studiat din greu la scoala, dar dintodeauna am stiut ca daca va fi sa-mi petrec viata pe teren, o voi face. Am inceput de la noua ani sa exesez dar a fost ceva diferit, primul meu antrenor l-am intalnit abia la 19 ani. A fost mai mult ca un vis deoarece traind intr-o comunitate asa mica aveam senzatia ca fotbalistii adevarati sunt undeva pe o alta planeta. Pentru parintii mei a fost greu de acceptat ca fiul lor care invata din greu la scoala sa ajunga sa lucreze in fotbal. Pe atunci fotbalul nu era un loc de munca pentru persoane serioase. Ei vroiau sa ma vada avocat sau doctor, sau ceva asemanator. A trebuit sa lupt cu parintii mei pentru a-i convinge. Din fericire, am reusit pana la urma sa-mi creez o cariera decenta.

Am auzit ca nu aveati prea multe abilitati ca fotbalist. Ce fel de jucator erati?
Arsene Wenger: Nu am avut o cariera internationala, dar am jucat la cel mai inalt nivel in Franta, iar in 1979 am castigat Ligue 1 cu RC Strasbourg. Cateodata ma gandesc, daca as fi avut conditile pe care le au jucatorii din prezent, cat de bun eram? Nu stiu. Am intrat tarziu in joc dar omul care m-a influentat cel mai mult, antrenorul meu Max Hild (la AS Mutzig) imi spunea ca eram un jucator decent. La inceput am fost atacant, dupa am trecut la mijloc, ca-n final sa ajung fundas central deci puteam sa ma apar sau sa atac la acelasi la acelasi nivel.

Ati fost genul de jucator care mereu era inclinat spre management? Luati notite din vestiar?
Arsene Wenger: La timpul respectiv nu socoteam ca e un lucru necesar, dar intodeauna m-am inteles cu antrenorii mei si ei cu mine pentru ca imparteam aceasi pasiune. Conduceam  1.000 km pentru a vedea un jucator bun. Uneori ajungeam cu 2 ore inaintea meciului si stateam in spatele portii, in ploaie si ma intorceam acasa in aceeasi noapte. Ceea ce nu stie lumea este ca in tinerete, la 31 de ani, la Academia din Strasbourg, eram antrenor, scouter, fizioterapeut, capitan, totul. A fost o experienta benefica pentru mine.

Sunteti cunoscut pentru reinnoirea periodica a dietelor jucatorilor. Aveti vreo specialitate britanica mai nesanatoasa pe care o favorizati? Peste si cipsuri, friptura de vita si budinca de Yorkshire, friptura si placinta cu rinichi, mere narui si crema?
Arsene Wenger: Peste si cipsuri nu atat de mult dar o budinca de Craciun, cu siguranta! Ador placintele. Cu visine, cu mere, cu inghetata, placinta sa fie! Imi plac o groaza de alimente nesanatoase. Dar intotdeauna mi s-a parut ridicol ca un jucator sa-si strice un joc pentru care s-a antrenat toata saptamana, doar pentru ca a mancat ceva prostie cu 24 de ore inainte de meci. Imi amintesc primea mea zi la tunari, cand ne-am deplasat la Blackburn si coechipierii toti stransi in spatele autocarului cantau: “Vrem batoane Mars!” Obisnuiau sa manance cate unul inainte de meci, dar eu le-am ascuns. Nu-ti va garanta ca vei castiga meciul desigur, dar iti garanteaza ca jucatorul cu un stomac sensibil in ziua respectiva nu-si va gasi sperantele ruinate. Mancarea e precum benzina. Daca iti umpli masina cu cea care nu se potriveste sistemului tau, atunci aceasta nu va merge asa cum ar trebui.

Care credeti ca este cea mai mare realizare a dvs. la Arsenal? Credeti ca mai exista recorduri ce n-au fost doborate pe care ati dori sa le atacati?
Arsene Wenger: Sa reusesc un intreg sezon fara infrangere, deoarece este cel mai dificil lucru de realizat. Mergi la Newcastle in noiembrie de pilda, la Portsmouth in octombrie sa zicem, si-apoi pe intai ianuarie te deplasezi la Sheffield United intr-o seara sumbra, morbida unde totul parca e facut sa fie impotriva ta si totusi reusesti sa faci cumva sa nu pierzi vreun meci. Cred ca e incredibil. Exista totusi un alt record pe care as dori sa-l dobor in acest sezon dar nu va tradez nimic despre acest subiect deocamdata, veniti la finele sezonului daca inca mai sunteti interesati.

Daca ati putea schimba niste reguli in fotbal, care ar fi acelea?
Arsene Wenger: As schimba multe lucruri, dar primul lucru care l-as face ar fi sa stabilesc ca doar capitanul sa i se poata adresa arbitrului. Cand ai un miliard de oameni care-ti urmaresc meciul, poti citi uneori pe buzele unui jucator un sec: “Esti de rahat!” adresat unui anume arbitru, dar treaba asta nu promoveaza exact imaginea potrivita a jocului nostru. Schimband regula asta ar radia aproape imediat un efect mult imbunatatit, comparativ cu efectul ce ti-l ofera de exemplu actele de caritate.