Istoria lui Arsenal: Perioada Razboiului (1939–1945)

Repararea pleuzei Noth Bank

Odata cu izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial in 1939, toate divizile profesioniste de fotbal din Marea Britanie au fost suspendate. Stadionul lui Arsenal a fost transformat rapid intr-o baza anti-aeriana, iar un zepelin opera chiar din spatele faimosului Clock End.

In timpul bombardamentelor nazistilor in Londra (intre 7 septembrie 1940 si 10 mai 1941), o bomba grea de 1350 kg a lovit peluza Noth Bank, distrugand acoperisul deasupra tribunei, iar resturile care erau depozitate pe terasa au luat foc mistuid totul in jur. Cu Highbury inchis, Arsenal a fost nevoita sa dispute meciurile de acasa pe White Hart Lane, casa rivalilor de la Tottenham Hotspur. De retinut faptul ca pe timpul razboiului, meciurile nu erau inregistrate in statisticile ofiale, competitiile erau adesea regionale, iar majoritatea echipelor nu puteau termina in picioare un sezon.

Multi fotbalisti si-au servit patria pe timpul conflictului ca simpli soldati sau ca intructori, petrecand o perioada lunga departe de cluburile de fotbal de care apartineau, iar astfel au aparut o multime de cazuri in care fosti jucatori profesionisti ajungeau vedete ca ‘straini’ pe la alte cluburi. Cu toate acestea, Arsenal a castigat Cupa din Sudul Angliei pe timpul Razboilui in 1943 si Campionatul de Sud al Londrei in anii 1941, 1943 si 1944. Apoi, in luna noiembrie a anului 1945, Arsenal a disputat unul dintre cele mai incredibile si controversate meciuri din istoria clublui, impotriva lui Dynamo Moscova, intr-un turneu din tara.

Cu o multime de jucatori inrolati inca in armata britanica, Arsenal a fost nevoita sa apeleze la jucatori ai altor echipe care nu s-au reunit pana la acea data, printre care si legenda celor de la Stoke City, Sir Stanley Matthews, sau Stan Mortensen, singurul jucator care a marcat un hattrick intr-o finala de FA Cup disputata pe Wembley si primul jucator care a marcat pentru Anglia la Campionatul Mondial. Asta i-a determinat pe cei la Dynamo sa declare ca evolueaza impotriva unui prim ’11′ englez (cu toate ca trei dintre jucatori erau galezi). Meciul a debutat sub conditii de umiditate si ceata densa, iar tehnicii jucatori ai lui Dynamo s-au impus cu 4-3, dupa ce Arsenal a condus cu 3-1 la pauza.

Desi scorurile erau acceptate de obicei de ambele tabere, de data aceasta nu a fost la fel, echipele avand sa-si imparta conturile si dupa meci. Englezii s-au plans ca la un moment dat cei de la Dynamo evoluau cu 12 jucatori pe teren si ca puneau presiune pe arbitru atunci cand ei erau condusi. La randul lor, sovieticii i-au acuzat pe cei de la Arsenal din cauza jocului excesiv de dur si sustineau chiar ca antrenorul englezilor, George Allison ar fi pariat bani pe un rezultat impotriva elevilor sai (o acuzatie care ulterior a fost retrasa).

Cu o ceata profunda care ‘a ascuns’ mult din actiunea de pe gazon, pana si identitatea jucatorilor care au marcat a fost neclara, fara sa mentionam dificultatile de comunicare si suspiciunea (meciul a avut loc in timpul desfasurarii razboiului rece), este putin probabil ca ceea ce s-a intamplat cu adevarat sa iasa la suprafata vreodata.