De ce noi ?

Dragii mei juventini, voi vorbi in materialul de astazi despre cateva concepte filosofice, concepte care ne privesc si pe noi direct! Voi vorbi despre suferinta, despre destin si despre intelepciune! Dupa trofeul Tim, Ama(lo) a spus ceva care parca mi-a luminat mintea si inima, asemeni unei revelatii. A spus urmatorul lucru: “Am stiut sa suferim!”. E extraordinara profunzimea in gandire a atacantului bianconero si profesionalismul acestuia! Zilele trecute am urmarit un interviu la tv cu marele scriitor rus Soljenitin, celebrul autor al “Arhipelagului Gulag”,o carte cutremuratoare in care e descris calvarul din ocnele comuniste, calvarul la care erau supusi cei ce se opuneau regimului, in mare parte intelectuali, asemeni lui Soljenitin,care a luat si el contact direct cu ocna deoarece era un aprig combatant al “ciumei rosii”! Intrebat daca a avut puterea sa-si ierte tortionarii, marele autor a raspuns afirmativ! A recunoscut ca a suferit ingrozitor, dar a apucat sa traiasca si sa vada prabusirea regimului care-l chinuise! Important insa era altceva in viziunea scriitorului, si anume conceptul de suferinta, despre care a punctat cateva lucruri fundamentale. In primul rand a recunoscut ca el cand a fost inchis prima oara a crezut ca viata sa e terminata, insa cu timpul a descoperit o alta dimensiune a suferintei,cea care se reveleaza numai cunoscatorilor,oamenilor cu sensibilitate si intelepti, si anume latura buna a suferintei! In opinia lui Soljenitin cel mai mare blestem pentru un om e bunastarea,sa aiba tot ce doreste! Acel om devine in opinia autorului meschin,superficial si plafonat, nu-l intereseaza soarta semenilor sai pentru ca are tot ce are, isi pierde motivatia, devine practic o leguma care se imbuiba si al carui singur scop in viata e sa ia tot ce i-a oferit mai bun aceasta, dar de daruit nu se gandeste sa daruiasca, sa faca ceva pentru semenii sai! Din pacate asa gandesc multi oameni care au fost ajutati de soarta, nu-si ajuta semenii in mizerie! Soljenitin a descoperit in ocna adevarata semnificatie a suferintei, a invatat sa pretuiasca valoarea singuratatii, care pe altii ii infioara: el a inceput sa mediteze asupra lucrurilor cu adevarat importante in aceasta viata si sa se ocupe mai mult de spirit! Suferinta l-a purificat practic, mai ales ca omul stia ca e nevinovat, suferinta l-a schimbat fundamental, l-a maturizat si chiar el recunostea ca a privit-o ca pe o binecuvantare si daca nu ar fi trecut prin ce-a trecut n-ar mai fi ajuns omul care este acum! Dadea si niste exemple concludente, cum ca unii care sufera din tinerete devin foarte maturi si intelepti ulterior, pe cand altii care o duc numai bine de mici si-s rasfatati in mare parte se rateaza si nu invata niciodata care e adevarata valoare a vietii, care-i sensul acesteia! Marele merit al suferintei este ca maturizeaza, se spune ca numai marile tragedii sau bucurii pot schimba omul! Reporterul a incercat sa-i intinda o capcana,i-a dat un exemplu concludent in opinia sa, si anume ca toata lumea din Rusia aproape traieste in mizerie! Asta inseamna ca toti sunt fericiti pentru ca sufera? Soljenitin l-a combatut imediat spunandu-i ca nu trebuie confundata suferinta cu mizeria umana. Suferinta innobileaza, pe cand mizeria umana creeaza si mai multa mizerie umana! Faptul ca oamenii traiesc greu, dar ca nu-s in stare sa-si poarte crucea cu demnitate, ci din contra, se plang tot timpul, aiurea, sau isi invidiaza semenii mai norocosi, sau ii acuza de fel de fel de mizerii inventate, ca sa-si potoleasca ei nervii si frustrarile, asta nu e suferinta, e meschinarie,mizerie sufleteasca, de aceea Soljenitin afirma clar ca n-are nici o legatura cu suferinta! Se poate compara mizeria vietii cotidiene cu ce a patimit marele scriitor in ocnele comuniste, cu cei mai frumosi ani, anii tineretii, pierduti, cu ororile si umilintele de-acolo? Nu! Nici vorba! Experientele prin care a trecut autorul l-au innobilat,maturizat, pe cand experientele vietii cotidiene, cu certurile marunte din orice motiv, din cauza lipsei banilor, sau a faptului ca nu stiu ce membru al familiei a uitat lumina aprinsa toata noaptea in debara, sau ca a spart nu stiu ce farfurie de portelan, ei bine fratilor, astea sunt mizerii de zi cu zi, nu suferinte si te dezumanizeaza,te innebunesc! Asta a vrut sa zica Soljenitin prin raspunsul dat reporterului! Si sunt de acord cu el! Cel mai bun exemplu de astfel de trai mizer il avem la noi,in Romania, unde e la moda sa ne scoatem ochii si sa ne furam caciula unii altora! Ideea lui Soljenitan e sa vezi jumatatea plina a paharului, nu cea goala! Suferinta e o metoda de educatie si de initiere, ca si scoala, sportul, sau educatia in familie! De aceea nu trebuie sa ne speriem de suferinta, nici de moarte, ci doar sa le acceptam! Tot Soljenitin spunea, apropo de moarte, ceva foarte frumos: ca arta te face sa vezi mai bine frumusetea vietii si te face de asemeni sa intelegi, accepti moartea, sa nu te mai temi de ea! Si din suferinta avem numai de invatat! Va dau un exemplu simplu,cand suferinta e benefica: ea poate sa ti-arate clar din ce esti facut, atunci se vede ce caracter ai, cat de om esti si de puternic, cum de asemeni ti-arata clar cine ti-e prieten si cine nu! Putini te vor ajuta la nevoie, dar e bine totusi ca faci o triere,scapi de surplus, de balast, si ramai cu elita, putini da’ buni!

De ce am facut aceasta lunga introducere, va intrebati oare!? Pentru ca mie mi se pare ca exista o analogie intre “aristocratul” Soljenitin si conceptul sau despre suferinta,  si “aristocrata” Juventus! Se spune ca daca vrei sa ajungi in Paradis, trebuie sa treci mai intai prin Infern! Si se mai spune ca nu poti deveni cu adevarat campion,nu poti invata sa castigi, pana nu inveti sa pierzi! Sau ca te numesti campion adevarat cand stii sa castigi si cand joci urat (ultima maxima fiind a marelui campion Bjorn Borg). Suferinta a devenit o a doua natura,pentru noi, juventinii! As putea spune ca nu am cautat-o noi, ne-a gasit ea! O sa ma refer la cateva exemple concludente! In primul rand, episodul din ’85, din finala Cupei Campionilor Europeni, pe stadionul Heyssel, din Belgia! Juve parea urmarita de un crunt blestem, pierdea mereu finala Cupei Campionilor,pierduse pana atunci doua, una cu Hamburg, alta cu Ajax. Acum jucam cu Liverpool, care in acea perioada era un fel de Real Madrid al anilor ’50. Destinul a facut ca atunci sa se intample ce s-a intamplat (caci pe langa suferinta voiam sa va mai vorbesc si despre destin): huliganii englezi au atacat galeria juventina care s-a retras intr-un colt al peluzei, aceasta cedand sub greutatea prea mare: 40 de suflete au murit atunci, s-au sacrificat pe altarul juventin, dar sacrificiul lor n-a fost in zadar! Asemeni legendei Manastirii Argesului,cand tot ce ridica Manole se darama noaptea, asta pana cand a facut o jertfa umana, sacrificandu-si cea mai draga fiinta,sotia sa, Ana, asa s-au sacrificat si cei 40 de juventini pentru prima mare victorie europeana a lui Juve! Ce poti sa mai spui dupa o asemenea tragedie? Decat ca asa a fost destinul nostru, si noi doar l-am implinit, atat fanii,cat si echipa! Juventus a suferit,a supravietuit, si si-a implinit destinul! Asemeni sacrificiilor umane oferite zeilor in vremuri imemoriale, asa si pe altarul zeului fotbal s-a sacrificat sange juventin, si asemeni Manastirii Argesului, s-au pus bazele solide si definitive ale unui nou Juventus! Destinul e ironic si eu sunt de parere ca nu i te poti impotrivi, decat il poti implini! Asa a fost scris pentru Juve,sa sufere, sa se purifice prin suferinta, si sa devina cine esi asa a fost! Si asta a fost istoria acelei perioade! Apoi a venit tragedia lui Fortunato si a celor doi tineri de la Primavera! Destinul si-a intrat iar in drepturi si iar ne-a ales pe noi sa ducem o grea cruce! Dar nu trebuie sa ne miram sau sa ne blestemam zilele, se spune ca numai oamenilor speciali li se intampla asemenea lucruri, ca Dumnezeu ii incearca, le incearca taria de caracter si credinta, cum i-a incercat-o lui Iov! Si daca treci testul urmeaza rasplata, fericirea! Cum a urmat si in cazul lui Iov: el se credea nenorocit pe viata, dar a urmat o perioada si mai prospera,a avut alti copii, a devenit si mai bogat, dar a castigat ceva esential si nepretuit in plus: intelepciunea! Asa a fost si in cazul lui Juve: dupa moartea lui Fortunato au urmat momente frumoase,titluri importante pentru Juve, si poporul juventin n-a uitat,asta a fost cel mai important! Nu si-a uitat martirii,da domnilor,adevarati martiri care s-au jertfit pentru crezul lor in Juve,cu voie sau fara voie! Victoriile le-au fost dedicate,cum a fost dedicata victoria Primaverei lui Ale si Ricky,in prestigiosul turneu de la Viareggio! Poporul juventin s-a bucurat,dar s-a bucurat retinut,cu respect,si-a adus aminte de tragedia din ’85 la fiecare mare victorie,cum isi aduc aminte si acum,atat de Heysel cat si de Fortunato, de Ale si Ricky! A mai fost si episodul Calciopoli,pe care l-am dezbatut in materialul trecut! Da, Calciopoli asta! Asemeni primilor crestini din trecut, care au luptat pentru a raspandi crestinismul si au murit ca niste eroi pe altarul lui, unii din ei rastigniti, omorati cu pietre, asa am patit si noi, am fost linsati, surghiuniti etc! Dar nu ne-am lepadat de crezul nostru, ne-am sacrificat pentru justetea si nobletea cauzei noastre, am stiut tot timpul ca suntem nevinovati, am suferit, dar am invatat! Am fost un an in Iad, anii astia de dupa i-am petrecut in Purgatoriu, dar vorba lui Ciro (“exista un inceput pentru orice”)…Eu as spune ca exista un inceput si un sfarsit pentru orice! Norii s-au imprastiat si soarele va iesi pe cer si va lumina si strada noastra! Ne vom intra iar in drepturile noastre, asa cum e traditia juventina si ii sta bine unei echipe ce reprezinta emblema Italiei in Europa si-n lume, varful ei de lance!
De aceea, poporule juventin, am facut aceasta ampla descriere a tuturor atrocitatilor cu care am fost “binecuvantati”, ca sa intelegeti de ce voi! Nu trebuie sa va considerati ghinionisti, din contra, fericiti,mandri! Un om care nu sufera in viata trece ca gasca prin apa! Voi ati suferit, ati suferit enorm, dar sunteti norocosi! Dumnezeu va iubeste si iubeste pe Juventus! Suferinta voastra v-a innobilat! Si de-aia sunteti demni de culorile bianconere, ati stat alaturi de Juve mereu, pe vreme rea, pe furtuna, pe vreme buna…Eu sunt fatalist, recunosc, cred in conceptul de soarta,destin! Cred ca nimic nu se petrece intamplator si cred ca fiecare are o misiune pe pamantul asta pe care trebuie s-o indeplineasca! Soljenitin spunea ceva frumos despre arta,ca pentru el arta reprezinta ceva sacru, ca si talentul, harul lasat de Dumnezeu si de care nu are voie sa-si bata joc, pe care trebuie sa-l foloseasca util si cu modestie, in caz contrar el transformandu-se din binecuvantare in blestem! Si mai spunea ca el scrie cu respect pentru cititorii sai,pentru sine,dar in primul rand pentru Dumnezeu, constient si recunoscator pentru harul pe care i l-a dat divinitatea! Asa trebuie sa fii si tu, poporule juventin! Daca altii te acuza si te scuipa,arunca cu pietre in tine, tine capul sus si mergi pe drumul tau, implineste-ti destinul! Cum spune proverbul romanesc: cainii latra, ursul trece pe ulita nestingherit, isi vede de ale lui! Sa nu bagam toate javrele in seama, sa-i pedepsim prin a-i ignora, asa cum merita, asa cum stiu sa pedepseasca numai spiritele inalte! Exact cum spunea galeria juventina: castiga Juve, implineste-ti destinul! Caci da, destinul nostru e de invingatori ,de supravietuitori! Noi n-am fost ca alte echipe, s-o ducem bine mai mereu, sa avem un trai caldut, lipsit de cine stie ce sincope! Dar acum ma bucur ca n-am fost asa! Noi n-avem patroni seici miliardari, nu suntem ca altii sa avem echipe de mercenari, noi avem mai multi italieni in echipa, fata de altii care n-au nici unul si se lauda cu titlurile lor de carton, Juventus nu reprezinta doar o echipa de fotbal, reprezinta spiritul nationalist al Italiei, patriotic, Italia aia detestata, dar in acelasi timp admirata de toti, uimind prin felul in care castiga, mereu catalogata cu sansa a doua dar castigand sacrificandu-se, suferind, chinuit etc. Spiritul Italiei (nu degeaba de 4 ori campioana mondiala) se reflecta in spiritul juventin! Juventus e un colos, fratilor juventini, dar nu ca alti colosi, care au picioarele de lut! Noi suntem un colos in adevaratul sens al cuvantului, nu depindem de altii, de bani, de mercenari! Noi avem ce altii n-au: spiritul juventin, puterea noastra vine din interior si de aceea Juve e un mit, o poveste care continua la infinit, o poveste de iubire si de devotament! Ca o incheiere vreau sa ii salut pe toti fratii juventini si sa le atrag atentia ca nu trebuie sa sufere cand sunt atacati miseleste, acuzati etc, ci sa dea dovada de acea noblete specifica noua, juventinilor, de acea intelepciune castigata prin atatea suferinte si experiente de viata, bune sau rele, sa-si continue drumul, cu zambetul pe buze si cu incredere, cu eleganta si cu optimism, ca niste adevarati aristocrati,”gobbi”! Credeti in ziua cea de maine, fratilor, ce-am patit pana acum n-a fost in zadar, a fost “botezul focului” atat de necesar oricui, pentru a se maturiza, pentru a invata prin suferinta cum sa se bucure cu adevarat de clipele fericite! De-aia exista si raul pe pamant, ca sa ne dam mai bine seama de valoarea binelui, sa existe un echilibru! Daca ar fi numai bine si bunastare totul ar fi absurd si am trai degeaba, intr-un fel de “illo tempore”, n-am mai avea nici un rost pe pamantul asta, noi oamenii! Asa-i si cu suferinta, sa fim recunoscatori pentru ea si sa ne invatam lectia! Suferinta te face om, suferind stii c-ai trait cu adevarat, ca ai iubit, ai fost deznadajduit, pe marginea prapastiei uneori, apoi pe culmile fericirii alteori, cand nu mai aveai nici o nadejde! Asa e viata, plina de neprevazut si tocmai de aceea atat de frumoasa! Si sa nu ne uitam niciodata eroii! Niciodata! Sa repetamasemeni inscrisurilor de pe monumentele martirilor neamului cazuti pe front pentru aceasta tara, sa repetam si in momentele de cumpana, dar si in cele de victorie: Glorie eterna eroilor, martirilor juventini!