Incepe era Zaccheroni: sa-l cunoastem pe noul Mister

Zac, dupa cum este supranumit, este nascut la Meldola, in provincia Cesena-Forlì, pe 1 aprilie 1953. Si-a inceput experienta ca antrenor pe banca unor echipe romagnole din regiunea natala, precum Cesenatico sil Riccione. Dupa sezoanele de la Boca San Lazzaro, Baracca Lugo, Venezia si Bologna, ajunge la Cosenza in 1994, unde are un an foarte bun, reusind sa salveze echipa rossoblu de la retrogradare, in ciuda celor noua puncte de penalizare, si fiind chiar aproape de zona promovarii.

Primeste astfel sansa de a antrena in Serie A, la Udinese si in Friuli isi confirma propriile calitati, impunandu-se gratie sistemului de joc 3-4-3 care exaltau caracteristicile tridentului ofensiv format din Poggi, Bierhoff si Amoroso. La Udine ramane timp de trei stagiuni, timp in care obtine un nesperat loc trei in campionat, inainte de a ajunge la Milano, pe filiera rossonera, unde in stagiunea 1998/99 castiga Scudetto la finalul unei reveniri in ultima parte a sezonului in fata lui Lazio.

Urmeaza experienta chiar pe banca romanilor biancocelesti, in sezonul 2001/02, calificand echipa in Cupa Uefa si contribuind decisiv la titlul cucerit de Juventus gratie victoriei cu 4-2 in partida cu Inter din ultima etapa a sezonului, la Roma, pe 5 mai.

In 2003 revine la Milano, de aceasta data la Inter, alaturi de care obtine calificare in Champions League. Ultima experienta o are ca antrenor al lui Torino, una mai putin fericita care a durat din vara anului 2006 pana in ianuarie 2007. Acum revenirea pe pamant piemontez, de aceasta data ca tehnician al lui Juventus.

Ca abordare tactica, mister Zaccheroni prefera sistemul de joc 3-4-3, folosit la majoritatea echipelor pe care le-a antrenat. Este un antrenor italian atipic, deoarece nu este adeptul unui joc bazat pe aparare perfecta, ci mai degraba prefera filozofia de joc “sa marcam cu un gol mai mult decat o face adversarul”. Prin urmare tridentul ofensiv este nelipsit din schema sa tactica, iar flancurile terenului reprezinta zona cea mai valorificata. Daca Juventus va fi modelata dupa caracteristicile tactice ale lui Zaccheroni defensiva ar urma sa fie formata din trei fundasi centrali (Chiellini, Cannavaro, Legrottaglie), un mijloc de patru cu doi inchizatori (Marchisio, Sissoko / Melo) si doua extreme eliberate de sarcini strict defensive (Grosso, Caceres, cu De Ceglie si Brazzo posibile alternative pana la revenirea lui Camo). Tridentul ofensiv ar putea fi format dintr-un trequartista (Diego) in spatele a doi atacanti. Desi nu este de exclusv nici varianta cu Diego pe partea stanga, Amauri central si Del Piero pe partea dreapta.

Ca fapt divers, exista si o simpatica anecdota care circula in Italia si care a dat nastere unei expresii in urma parcursului echipei lui Zaccheroni la titlul castigat cu Milan: sapte victorii din ultimele sapte partide (dintre care cinci cu goluri inscrise pe final de meci sau in prelungiri), cand la Roma deja se sarbatorea castigarea campionatului si se purtau tricouri cu cifra “3″ (scudetti). Acel titlu, obtinut de Milan cu mult noroc, a fost caracterizat de maestrul Sacchi ca “Il cul de Zac”, parafrazand titlul filmului “Cul de sac” al lui Polanski (sintagma ar putea fi tradusa prin exprimarea argotica “bulanul lui Zac”). De atunci expresia a ramas implementata in limbajul fotbalistic italian pentru a desemna victorii obtinute de un antrenor cu multa sansa. Sa speram ca Mister si-a adus norocul cu el si la Juventus..