Bonucci: "Obiectivul meu este sa fiu cel mai bun transfer al lui Juventus"

Leonardo Bonucci spera sa isi continue progresul la Juventus

Un parcurs rapid, imprevizibil si exceptional: intr-un an de la falimentul inregistrat la Pisa, la Campionatul Mondial din Africa de Sud si pana la transferul pentru 15 milioane de euro la Juventus. Nu sunt multi cei care ar fi sperat la o astfel de ascensiune, insa printre acestia se numara Leonardo Bonucci care a crezut intotdeuna in calitatile sale, inclusiv in momentele cand lucrurile nu mergeau bine, precum la Treviso sau cand, ajuns la 20 de ani, nu reusea sa isi gaseasca un loc in fotbalul profesionist, evoluand in continuare la tineretul lui Inter, clubul care l-a lansat, dar nu si cel pe care l-a sustinut in copilarie, dupa cum a lamurit insusi Bonucci.

Leonardo s-a confesat intr-un lung interviu acordat pentru Sportweek, in care a discutat despre trecut, de la grupele de juniori la primii pasi in fotbalul mare si pana la traseul care l-a adus la Juventus si nationala Italiei: “Toti spuneau ca jucatorul bun din familia noastra era fratele meu, din pacate o accidentare l-a impiedicat sa continue. Eu cand am ajuns la Inter eram un fel de ultimul venit, parea ca am ajuns acolo din greseala. Colegii mei aveau toti prezente la nationalele de categorie, convocari la echipa mare, eu nimic. Imi aduc aminte de prima mea proba data la Inter, a fost aproape un dezastru, deoarece eram atat de emotionat incat m-am blocat.”

Noul fundas central bianconero a rememorat apoi primele experiente la nivel profesionist, pe care le-a trait la Treviso si Pisa: “Dupa ce am castigat scudetto cu Primavera in 2007, am mers sub forma de imprumut la Treviso pentru un an si jumatate, iar apoi in 2009 la Pisa. Stagiunea 2008/2009 am inceput-o la echipa din Veneto si am incheiat-o la cea din Toscana. Ambele au retrogradat la finalul sezonului, nu cred ca este un record pe care sa il invidieze cineva, mai ales ca printre altele nu am primit salariu pe acel an de la niciun club. Insa din punct de vedere profesional am cunoscut doi mari antrenori, precum Pillon si Ventura si pe motivatorul meu personal, Alberto. Imi amintesc ca prima data cand ne-am intalnit, el mi-a spus ca Lippi urmareste si jucatorii din Serie B pentru nationala si mi-a scris pe un bilet fraza ‘Vreau sa ajung la nationala’, pe care si acum il am in portofel. El lucra pentru a scoate tot ce era mai bun din mine, dar si asupra numerologiei, datorita acestui lucru am ales de fiecare data numarul 19, dupa parerea lui imi ofera protectie si forta, ceea ce eu credeam destul de putin la inceput, dar ulterior am ajuns sa doresc de fiecare data acest numar. Il sun mereu inainte de a intra pe teren intr-un meci oficial, el imi da o forta incredibila”.

Despre experienta de la Campionatul Mondial: “Pe 3 martie, data la care am debutat cu Italia, viata mea s-a schimbat. In acea dupa amiaza am scris o scrisoare in care m-am destainuit, iar la final m-am gandit ca daca am ajuns acolo inseamna ca am meritat cu adevarat. Pacat ca nu am avut ocazia de a evolua deloc la Campionatul Mondial, credeam ca voi juca cel putin impotriva Slovaciei, dar in orice caz raportul meu cu mister Lippi a ramas unul foarte bun, precum este cel cu noul selectioner, Prandelli, care are un alt stil de lucru. Insa cel mai mult regret eliminarea prematura, nu ne asteptam sa iesim atat de repede.”

Discutia se muta apoi pe latura sentimentala: “Alaturi de prietena mea, Martina Maccari, am decis sa ne mutam impreuna anul trecut. Ea a lucrat inainte la o casa da moda, dar s-a decis sa nu continue in acest domeniu. Pentru ea mi-am tatuat la Treviso, in cel mai dificil moment al carierei mele, o fraza pe care o repeta bunicul ei si anume ‘Per aspera ad astra’ (latina, ‘Prin dificultati se ajunge la stele’).”

Un comentariul si despre copilul Bonucci si idolii pe care i-a avut: “Acasa aveam un poster cu Del Piero si o fotografie cu Peruzzi, care este nascut in acelasi oras ca mine. Eu am fost inca din copilarie juventin. Cand am spus ca vreau sa ma intorc la Inter a fost doar din recunostinta fata de clubul care m-a lansat in fotbal, dar imi amintesc cum la golul lui Mijatovic, din cauza caruia am pierdut in finala Champions League din 1998, am plans toata noaptea, iar ca o consoloare am primit cadou echipamentul complet al lui Juventus, cu tricoul albastru si stele pe maneci. Il am si acum, daca vreti sa il vedeti…”

In final o parere despre prezentul si viitorul juventin si azzurro: “Din momentul in care am venit aici m-am simtit imediat ca intr-o familie, sa intalnesti un membru al familiei Agnelli ca presedinte reprezinta maximul si totusi raportul pe care il am cu el pare sa existe de o viata intreaga. Stiu ca trebuie sa progresez in continuare, fundasii centrali de la Milan si Inter, alaturi de Chiellini imi sunt inca superiori, fara a uita un cuplu de fundasi centrali precum Burdisso – Juan. Juventus este o echipa de top, in ianuarie m-a dorit si Manchester City, iar ulterior a existat un interes din partea lui United. Insa cand am primit oferta bianconerilor nu am avut niciun dubiu, aici voi putea creste in continuare din punct de vedere profesional, astfel ca in 2012 ma vad alaturi de Chiellini, Ranocchia si Bocchetti pe lista fundasilor centrali care vor face parte din lotul Italiei de la Campionatul European. Dorinta mea actuala este sa fiu cel mai bun transfer al lui Juventus”.