Alessandro Matri a marcat singurul gol al meciului Juventus - Inter 1-0
Poate ca bucuria este un sentiment efemer, dar cu siguranta este unul intens. Si in aceste momente nimic nu poate fi mai intens decat victoria in fata unui rival care te priveste de la inaltime, dar uita modul prin care a ajuns acolo. Intr-un gen de partide care de cele mai multe ori se castiga cu sufletul, de aceasta data parca mai mult ca niciodata organizarea tactica aproape perfecta a lui Juventus a facut diferenta in fata unei echipe a lui Inter care in 90 de minute a avut doar doua sanse la poarta lui Buffon. Iar cand portarul bianconero nu mai putea interveni, Zeita Fortuna a fost in sfarsit si de partea lui Juventus, bara transversala tremurand probabil si acum in privirile lui Leonardo. Este victoria lui Alessandro Matri in fata unui Pazzini pe care poate multi l-ar fi preferat, victoria lui Leonardo Bonucci in fata fostului sau coleg din centrul defensivei lui Bari, victoria unui tanar danez care in urma cu sapte luni evolua in tara sa natala in fata unui dublu castigator al trofeului Champions League, dar este mai ales victoria unei echipe care demonstreaza inca o data adversarului ca Juventus nu a murit in 2006, data la care s-a produs o crima, pentru care “ucigasul” ramane in continuare liber.
Premiera absoluta pentru antrenorul Luigi Del Neri in 2011: pentru prima data in acest an tehnicianul bianconero a avut la dispozitie patru atacanti: Alessandro Matri, Luca Toni, Alex Del Piero si Vincenzo Iaquinta au fost apti de joc, primii doi fiind trimisi pe teren din primul minut. Singura incertitudine din primul 11 juventin era reprezentata de alegerea fundasului dreapta, acolo unde Sorensen Frederik Hillesborg a fost preferat in dauna lui Zdenek Grygera si a lui Marco Motta, tanarul danez fiind supus unui adevarat examen de maturitate in duelul sau cu Eto’o. Giorgio Chiellini a fost confirmat pe banda stanga, in timp ce Andrea Barzagli si Leonardo Bonucci au alcatuit cuplul de fundasi centrali. La mijloc a fost recuperat Claudio Marchisio, care a evoluat pe partea stanga, cu Milos Krasic pe dreapta, iar Alberto Aquilani si Felipe Melo in centru.
Un derby care a inceput cu un mare semnal de alarma in defensiva bianconera, pacalita mult prea usor la prima faza de atac a meciului in urma unei iniziative a lui Maicon pe dreapta si a unei incercari de verticalizare din partea lui Sneijder: balonul ajuns cu sansa la Pazzini nu a putut fi valorificat de atacantul italian. Au urmat insa momentele specifice echilibrului unei derby italian, dar cu foarte putine momente de intensitate si duritate care s-ar fi asteptat la o astfel de confruntare. Faza controversata in minutul 12 cand Matri a fost doborat in interiorul careului de Cordoba, dificil insa de crezut ca impotriva lui Inter s-ar fi fluierat pentru ceva mai putin de o fractura de tibie. Monotonia unui derby linistit a fost rupta la capatul primei jumatati de ora cand, dupa doua centrari dezamagitoare, tanarul Sorensen a reusit un assist perfect in careul milanez, de unde Matri a profitat excelent de o lipsa de marcaj incredibila din apararea interista: lovitura de cap care l-a prins pe picior gresit pe Julio Cesar si linistea tulburatoare s-a transformat intr-un entuziasm general pe Olimpco. Replica interista a venit la faza imediat urmatoare cand Cambiasso a reluat imprecis din centrul careului, insa pana la finalul primei parti ofensiva nerazzurra nu a pus in pericol foarte bine organizata defensiva a lui Juventus. De privit doar cu amuzament (pentru ca in alt fel se poate) faza din minutul 39 cand Toni protejeaza foarte bine mingea pe langa Cordoba, fundasul interist care nu are alta varianta decat sa il tina pe varful juventin, insuficient pentru ca centralul Valeri sa isi aminteasca de cartonasele galbene. Se incheia astfel o prima repriza in care apararea lui Juventus reusea o evolutie impecabila, cu Gigi Buffon spectator pe toata durata primelor 45 de minute.
Repriza secunda a debutat cu primele momente de emotie la poarta lui Buffon, nevoit sa intervina la lovitura de cap a lui Pazzini. Insa cele mai mari sanse de gol le-au revenit tot bianconerilor care au ratat in doua situatii un match-point care ar fi inchis definitiv partida. Matri si Chiellini in urma unor centrari de pe dreapta au finalizat putin pe langa poarta lui Julio Cesar. Schimbare intre campioni mondiali in minutul 65, cand un excelent si mai ales dispus la efort Luca Toni a fost inlocuit cu Vincenzo Iaquinta. Din pacate pentru Del Neri planurile au fost date peste cap de accidentarile lui Marchisio si Melo, inlocuiti cu Pepe, respectiv Sissoko, insa mai ales de cea a lui Matri care astfel a fost nevoit sa ramana pe teren pana la final, in ciuda unor dificultati evidente. In aceste conditii Juventus s-a retras in propria jumatate si a asteptat plecarile pe contraatac, dar mai ales a reusit sa il blocheze foarte bine pe Eto’o, prin marcajul lui Sorensen ajutat in permanenta de Aquilani si Krasic. Punctul culminant al partidei a avut loc cu un minut inainte de prelungiri, cand Simone Pepe a pierdut impardonabil un balon in propria jumatate, iar Maicon a centrat la coltul lung pentru Eto’o care se pregatea deja sa celebreze golul: insa bara transverala a fost de aceasta data avantajul terenului propriu, un ultim cadou al stadionului Olimpico inainte ca Juventus sa se muta noua sa casa.
O seara (aproape) perfecta, trei puncte importante in clasament, dar mai ales satisfactia unei noi victorii in derby d’ Italia, platite totusi cu accidentarile lui Matri, Marchisio si Melo. Insa pentru acest lucru este timp de preocupari incepand de maine. Acum nu se fac calcule si nu se numara accidentarile, ci se sarbatoreste: grazie ragazzi, grazie Mister, grazie JUVENTUS!
