Alex Del Piero alaturi de Andrea Pirlo inainte de meciul AC Milan - Juventus 1-2
Dotat cu o foarte buna tehnica si o viziune de joc totala, Andrea Pirlo este unul dintre cei mai buni jucatori pe postul sau, cunoscut in terminologia italiana ca “regista”. Este capabil sa efectueze atat cu piciorul drept cat si cu cel stang lansari lung cu precizie milimetrica, pasand mingea direct la picioarele colegilor. Este foarte abil in efectuarea verticalizarilor si executarea fazelor fixe, indiferent ca este vorba despre penalty-uri sau lovituri libere, calitati care ii permit sa isi treaca des numele pe lista marcatorilor in urma unor astfel de faze sau a suturilor de la distanta, desi nu este dotat cu o mare viteza. La aceste elemente se adauga un foarte bun dribbling, caracterizat in principal de miscari de corp, pasive, care ii permit sa se elibereze din marcajul adversarului. In 2005 si-a adaugat o noua executie in bagajul sau tehnic printr-o modalitate inovatoare de a executa loviturile libere, “ascensorul” (dupa cum a fost numita de colegii sai de echipa), inspirandu-se de la Juninho Pernambucano, reusind sa imprime balonului inaltime pentru ca apoi traiectoria acestuia sa coboare brusc.
Si-a inceput cariera la Brescia ca al doilea atacant, debutand in Serie A la 16 ani si 2 zile in meciul Reggiana – Brescia din campionatul 1994-1995. In 1998 a fost transferat de Inter, unde de cele mai multe ori a inceput de pe banca de rezerve, astfel ca mai intai a fost imprumutat la Reggina, unde alaturi de Roberto Baronio si Mohamed Kallon a disputat un campionat in care s-a dovedit un adevarat protagonist. De-a lungul stagiunii urmatoare Inter l-a imprumutat la Brescia, club la care Carlo Mazzone l-a folosit pe o pozitie mai retrasa pe teren, desi fara a pierde mult din faza ofensiva, pentru a putea juca impreuna cu Roberto Baggio.
Primul sezon la AC Milan a parut sa ilustreze perspectivele unui viitor nu foarte promitator pentru Pirlo, insa la inceputul stagiunii urmatoare, din cauza accidentarilor simultane ale lui Gennaro Gattuso si Massimo Ambrosini, Pirlo, cu acordul antrenorului Carlo Ancelotti, si-a schimbat definitiv postul pe teren, plasandu-se in fata liniei de aparare, dupa cum jucase in timpul perioadei petrecute la Brescia. Iar mijlocasul italian a gasit in aceasta pozitie mai retrasa postul sau ideal, dovedindu-se momentul cel mai important al carierei sale. De-a lungul acelei stagiuni, Milan a continuat cu acelasi sistem, un 4-3-1-2 sau romb cu Pirlo in fata liniei de aparare, alaturi de Gattuso si Clarence Seedorf, iar Rui Costa in spatele atacantilor. In tricoul lui Milan Pirlo a disputat 401 partide oficiale, a inscris 41 de goluri, a castigat doua trofee Champions League, 2 titluri, o Supercupa a Europei, o Cupa a Italiei si o Supercupa a Italiei. La clubul rossonero detine inclusiv un record interesant: este jucatorul care a evoluat in cele mai multe partide din istoria echipei, de-a lungul unui singur sezon: 52, in stagiunea 2006-2007.
Pe 7 septembrie, la 23 de ani, a debutat in nationala mare a Italiei, fiind convocat de selectionerul Giovanni Trapattoni pentru partida Azerbaijan-Italia (0-2), contand pentru calificarile la Euro 2004. In prima sa perioada la nationala, Pirlo nu a fost folosit cu continuitate, dar si-a castigat un loc de titular la Campionatul European 2004, moment din care a devenit un om de baza al azzurrilor. Pirlo a avut de asemenea un rol fundamental in victoria nationalei Italiei de la Campionatul Mondial din 2006. A marcat primul gol din campania victorioasa a Italiei, in meciul de debut impotriva Ghanei, printr-un splendid sut de la marginea careului. In semifinala cu Germania a fost autorul assist-ului decisiv pentru Fabio Grosso, iar in finala contra Frantei Pirlo a centrat in careu din corner la golul inscris de Marco Materazzi, iar apoi a deschis seria loviturilor de departajare, transformand prima dintre cele cinci executii care aveau sa aduca trofeul Italiei, Campioana Mondiala pentru a patra oara in istorie. De-a lungul competitiei din Germania a fost ales “Man of the Match” de catre FIFA in trei partide: Italia – Ghana, Germania – Italia si in finala Italia – Franta.
Dupa zece ani in tricoul rossonero, lacrimile lui Andrea Pirlo nu pot sa minta. Inainte de ultimul antrenament alaturi de AC Milan si in ultima duminica de campionat, pe stadionul Friuli din Udine, purtat triumfator de catre colegii sai, mijlocasul italian a salutat vizibil emotionat pe Milan, iar apoi a schimbat dungile rosii cu cele albe. Andrea Pirlo va fi de acum punctul de referinta al liniei de mijloc a lui Juventus, care va debuta pe noul stadion si va incerca (inca o data) sa deschida o noua epoca a victoriilor. Si nimeni nu trebuie sa se lase influentat de varsta indicata de cartea de identitate a campionului italian. Pirlo abia a implinit 32 de ani si evolueaza pe un post pentru care gandirea, personalitatea si viziunea de joc sunt mult mai importante decat prezenta fizica. Este unul dintre ultimii mijlocasi pe acest post din fotbalul modern, un jucator capabil sa faca diferenta jucand chiar de pe loc, fara sa alerge. Are in caracterul sau acea mentalitate de invingator care a lipsit atat de mult lui Juventus in ultimele sezoane si isi insuseste capacitatea de a decide o partida printr-un sut de la distanta sau o lansare de 50 de metri.
Daca joaca alaturi de un mijlocas puternic, de travaliu si sacrificiu (gen Sissoko) poate sa aiba chiar si mai multa libertate in a gestiona ritmul unei partide. In sistemul 4-4-2, care in varianta lui Antonio Conte devine des un 4-2-4, Pirlo va fi “sufletul ganditor” al echipei. Are talentul si clasa care ii permit sa mai joace la cel mai inalt nivel cel putin alte 2-3 stagiuni, si poate fi omul potrivit ca sa ii permita lui Juventus sa faca saltul de calitate asteptat de suporterii bianconeri.
Andrea Pirlo devine astfel primul transfer al lui Juventus din campania de mercato 2011/2012. Iar daca prima “caramida” din noua structura a formatiei torineze este cea adecvata, si fundatia stabilita la inceputul sezonului trecut isi poate gasi o rezistenta si un echilibru necesar alcatuirii unei echipe care sa revina pe drumul victoriei.
