Claudio Marchisio a marcat ambele goluri ale meciului Juventus - AC Milan 2-0
Rabdarea si increderea sunt de multe ori rasplatite in fotbal, precum de multe ori este pedepsita intentia de a te multumi cu putin. Este lectia pe care a invatat-o Milan, surclasata la Torino de o echipa a lui Juventus care reuseste primul mare meci in noua casa. “Bat pe Juventus de unul singur” – suna aroganta lui Ibrahimovic, care apoi la fel ca intotdeauna cand a evoluat contra lui Juve a fost neputincios in fata unei formatii care a vrut mai mult, a alergat mai mult, dar in acelasi timp a jucat cu inteligenta si rabdarea unei mari echipe. Si, in absenta capitanului Alex Del Piero, cine ar fi fost mai potrivit sa isi imprime numele in primul meci pe Juventus Stadium care va ramane in istoria clubului bianconero daca nu Claudio Marchisio, un juventin in absolut. Insa inainte de toate este victoria grupului, a unui colectiv care a demonstrat pe teren toate trasaturile tehnicianului si liderului de pe banca: determinare, dorinta de sacrificiu, rabdare si inteligenta.
Antrenorul Antonio Conte a ales sa confirme modulul din prima repriza a meciului de la Catania, in ciuda evolutiei mai putin bune a bianconerilor de-a lungul primelor 45 de minute din etapa precedenta. Cu Pirlo recuperat dupa lovitura primita la genunchi in cursul ultimului antrenament, experimentatul mijlocas italian a evoluat in centru alaturi de Claudio Marchisio si Arturo Vidal, cu Krasic si Pepe pe cele doua benzi, in spatele unicului atacant, Mirko Vucinic. Surpriza a venit din linia de aparare, unde in absenta lui Paolo De Ceglie tehnicianul juventin a ales sa il reprofileze pe Giorgio Chiellini pe partea stanga, cu Andrea Barzagli si Leonardo Bonucci in centrul defensivei.
Un inceput de meci echilibrat, in care, la fel ca in majoritatea derby-urilor italiene, principala preocupare a fost respectarea unei discipline tactice care sa blocheze adversarul. Insa cu Juventus mult mai agresiva si inspirata la mijlocul terenului, de unde bianconeri au reusit multe recuperari, din pacate continuate cu faze la care a lipsit de fiecare data pasa decisiva. Multe incercari de combinatii scurte intre Vucinic si oamenii aflati in sprijinul sau, indeosebi Marchisio, si cateva momente importante la poarta lui Abbiati: atacantul muntenegrean l-a incercat de doua ori pe fostul portar bianconero cu suturi de la marginea careului, iar la singura situatie din prima repriza cand Abbiati a fost invins, bara transversala a salvat pe Milan de un splendid gol pe care Juventus l-ar fi meritat conform desfasurarii situatiei din prima parte. O ocazie buna si pentru Andrea Pirlo de a inscrie impotriva fostei sale echipe, insa executia din lovitura libera a fost respinsa de portarul rossonero.
Debut de repriza secunda din nou cu Juventus in prim plan si o mare ocazie in contul lui Bonucci, Leo nereusind sa trimita in poarta dupa o centrare a lui Pirlo. A fost nevoie sa vina minutul 51 pentru a consemna prima (si de altfel singura) ocazie a Milanului: sutul-centrare al lui Boateng a fost respins de Buffon in corner. Monologul lui Juventus la poarta milaneza a continuat, insa nu avea sa fie meciul lui Arturo Vidal: trei incercari de la marginea careului ale mijlocasului chilian, de fiecare data pe langa. Nici Vucinic nu a fost mai norocos, din nou finalizarea sa, cu zece minute inainte de final, trecand putin pe langa bara din stanga a portii lui Abbiati. Si se parea ca meciul se indreapta catre un 0-0 dorit de oaspeti si care ar fi lasat multe regrete pentru echipa torineza. Insa de aceasta data trebuia sa fie noaptea lui Juventus, a lui Conte, a celor 41.000 de suporteri prezenti la stadion si a zecilor de milioane din intreaga lume: iar emotiile si spectacolul au venit exact la final, un final ideal pentru o seara perfecta: o noua incercare de combinatie intre Marchisio si Vucinic, in sfarsit putina sansa de partea bianconerilor si sarbatoarea poate incepe. Marchisio dezlantuie entuziasmul general pe arena torineza, care mai avea sa consemneze doua momente importante: eliminarea (tarzie) a lui Boateng, care dupa ce a fost iertat de arbitrul Rizzoli 15 minute mai devreme, a vazut al doilea cartonas galben dupa o noua lovitura asupra lui Chiellini. Abbiati a dorit sa contribuie si el la completarea sarbatorii si a facut-o in al treilea minut de prelungire cand sutul “nu chiar imparabil” al lui Marchisio a fost scapat in poarta si a asigurat o victorie de prestigiu, o victorie de moral, si o victorie prin care Juventus ramane pe primul loc in clasament.
Doua saptamani de odihna, iar apoi o deplasare pe stadionul Marc’Antonio Bentegodi din Verona, care anul trecut a marcat inceputul sfarsitului pentru Juventus, iar acum trebuie sa aduca o continuitate in joc si rezultate pentru oamenii lui Antonio Conte.
