O adevarata legenda pentru Liverpool, Sami Hyypia, a parasit clubul in vara anului 2009 pentru a accepta o noua provocare in Germania cu Bayer Leverkusen. Desi in varsta de 36 de ani, Sami Hyypia este si astazi un jucator fenomenal, fiind ales cel mai bun jucator defensiv al anului in Bundesliga. De asemenea, fanii lui Leverkusen sunt impresionati de profesionalismul si de personalitatea extraordinara a lui Hyypia iar cu siguranta toti fanii lui Liverpool ii duc dorul. He’ll Never Walk Alone!
Urmatorul interviu a fost publicat revista germana de fotbal “11 Freunde” (11 prieteni) in Martie 2010.
Sami Hyypia, ai trait in Liverpool pentru zece ani. Este un oras dificil?
Sami Hyypia: La inceputul carierei mele la Liverpool FC, Christian Ziege, Sander Westerwald si eu stateam la un restaurant cand deodata se aud impuscaturi de afara. Ne-am aruncat sub masa imediat. Cand auzi impuscaturi asta este prima reactie. Localul avea doua iesiri insa de la masa noastra nu puteam vedea nimic. Am aflat ulterior ca cineva a fost impuscat in picior.
Leverkusen in contrast cu Liverpool, este un loc mai sigur…
Sami Hyypia: Este adevarat insa eu nu vin aici decat sa ma antrenez si sa ma uit la meciuri.
Daca compari viata de noapte, nu este plictisitor in Leverkusen?
Sami Hyypia: Aceste lucruri nu au nicio importanta pentru mine. Conditiile la antrenament trebuie sa fie optime, asta conteaza. Viata de noapte nu m-a interesat niciodata cu adevarat.
Asta este unul dintre motivele pentru care esti considerat un model al jucatorului profesionist de fotbal?
Sami Hyypia: Eu sunt cine sunt. Desigur si eu ma duc la petreceri daca pot. Cu siguranta nu traiesc ca un calugar. Insa imi iau foarte in serios slujba iar in tot timpul carierei mele a trebuit sa sacrific foarte multe pentru a ajunge unde sunt.
Ai 36 de ani. Conform presei din Anglia, ai refuzat un post de antrenor inainte de a parasi Liverpool. Este putin cam straniu avand in vedere ca Liverpool este echipa pe care o simpatizezi de mic. De ce ai facut asta?
Sami Hyypia: Deoarece am considerat ca mai am multe de oferit ca jucator. Insa precum vad, crezi tot ce scrie presa.
Deci vestea nu a fost in totalitate adevarata?
Sami Hyypia: Poti spune si asa.. Am vorbit despre un nou contract insa am hotarat sa vin aici ca sa joc fotbal. Mai am timp sa ajung antrenor si la 40 sau 50 de ani.
Markus Babbel a declarat odata ca te-a gasit plangand in vestiar dupa o infrangere cu Leicester City in 2001.
Sami Hyypia: Cateodata emotiile dintr-un meci sunt prea greu de suportat. Iar cateodata ai senzatia ca nu ai dat totul pentru echipa si ca ti-a dezamagit coechipierii. In ziua respectiva m-am simtit foarte prost. Nu este rusine sa plangi in vestiar. Aceasta poveste ne arata cat de important este fotbalul pentru mine. Insa asta mi-a facut cariera de fotbalist mult mai grea.
Un fundas plangand – probabil ca nu asta este imaginea pe care fanii lui Liverpool si-o imagineaza atunci cand se gandesc la vestiarul cormoranilor.
Sami Hyypia: Probabil ca nu. Toti suntem diferiti iar fotbalul este o parte foarte importanta din viata mea. Pentru unii jucatori este doar un alt aspect al vietii iar alte lucruri sunt mai importante pentru ei. Nu am vazut multi dintre coechipierii mei plangand dupa o infrangere. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine… am avut doar o durere de burta.
Cuvant cheie: Emotii. 2001 ai devenit capitan insa ai fost coborat ulterior la statutul de vicecapitan. Sunt multe opinii in legatura cu modul in care tu ai gestionat banderola. Multi spun ca ai fost extrem de nervos dupa ce ti-a fost luata. Asa s-a intamplat?
Sami Hyypia: Mereu am fost o persoana care a luat infrangerile la modul personal. Probabil ca banderola de capitan nu a fost prea mult pentru mine insa m-am simtit putin mai responsabil pentru tot. Usurare nu este cuvantul potrivit. Am avut mai multa libertate deoarece in Anglia toata lumea se concentreaza pe capitan.
Cum ti-a transmit managerul vestea ca Steven Gerrard o sa fie noul capitan?
Sami Hyypia: Domnul Houllier m-a chemat la el in birou si mi-a comunicat decizia. Era foarte tarziu asa ca toti ceilalti plecasera. M-am intalnit cu Stevie a doua zi in timpul antrenamentului si parea putin stresat. M-am dus la el si i-am spus ca daca are nevoie de ajutor poate veni mereu sa vorbeasca cu mine. Cred ca a fost foarte usurat. Desigur, nu eram fericit insa decizia managerului a fost pentru binele echipei. In special pentru binele lui Stevie.
Ai simtit mai putina presiune dupa?
Sami Hyypia: La Liverpool trebuia sa castigam fiecare meci. Poti sa compari cu situatia de la Bayern Munchen din Bundesliga. Asa ca in Liverpool mereu am avut presiune – cu banderola sau fara.
Dupa ce ti-a fost luata banderola se spune ca tu ai ramas in secret capitanul la club. Astazi, Liverpool pare sa iti duca dorul foarte mult – si nu doar in aparare.
Sami Hyypia: In timpul carierei mele la Liverpool am spus mereu ca as fi dezamagit daca nu mi-ar duce dorul. Tin legatura cu unii dintre jucatori insa nu pot schimba situatia, eu fiind aici. Ceea ce nu vreau sa fac in public este sa vorbesc despre situatia de la clubul Liverpool. Am primit foarte multe solicitari de la presa de aici insa le-am refuzat pe toate. Stiu cum stau treburile in Anglia. Eu dau un interviu lung iar ei iau o singura propozitie si fac un mare caz pe tema asta.
Haide sa vorbim despre vestiarul din Istanbul. Repriza secunda din finala Champions League din anul 2005 este foarte cunoscuta si in Germania. Ce s-a intamplat in acele 15 minute la Istanbul?
Sami Hyypia: Dupa 0-3 in prima repriza eram cu totii dezamagiti insa Benitez era foarte optimist. Nu a urlat la noi, a fost foarte calm. A spus ca mai avem 45 de minute sa ii multumim pe fanii lui Liverpool ce erau pe acel stadion. Si erau mai multi decat cei italieni. Ei au venit sa ne incurajeze si au facut o treaba fantastica in prima repriza. Ii puteam auzi chiar si cand stateam in vestiar la pauza.
Fanii au schimbat meciul? Sau intrarea lui Didi Hamman?
Sami Hyypia: Am schimbat putin primul unsprezece. Probabil Didi a fost cea mai mare schimbare si ne-a ajutat enorm. Nu are nimic de-a face cu magia. Primul gol a fost extrem de important. Insa nimeni nu se astepta sa marcam doua goluri in repriza secunda. Cand joci impotriva unei echipe din Italia este foarte greu sa revii de la un gol diferenta. Asa ca prea multa speranta nu a existat in vestiar insa voiam sa marcam si sa nu ne lasam invinsi.
In ultimii zece ani ai avut parte de unele momente magice la Liverpool. Meciul cu Juventus, care a avut loc la 20 de ani de la dezastrul de la Heysel. A fost un meci special?
Sami Hyypia: Stevie era accidentat pentru partida de la Torino asa ca am mers la comemorare cu o zi inainte de meci in locul sau. Alessandro Del Piero, capitanul lui Juventus, a citit toate numele victimelor impreuna cu mine. A fost un moment emotionant. De obicei nu prefer o astfel de atmosfera. Insa am inteles ca este foarte important ca eu sa reprezint clubul Liverpool FC acolo. In fiecare an am comemorat alt dezastru: Hillsborough.
Acum multi te considera un fel de tata la Leverkusen. Cum te intelegi cu cei mai tineri?
Sami Hyypia: La inceput a fost cam greu deoarece ei nu stiau nimic despre mine insa au aflat ca sunt un tip normal. Acest lucru m-a ajutat enorm sa ma adaptez la echipa. Eu sunt genul de persoana cu care poti sa comunici foarte usor. Asta m-a ajutat enorm, mai ales in cazul meu. Ei m-au acceptat la club foarte repede.
Veti putea citi partea a doua a interviului in urmatoarele zile.
Pentru a comenta acest articol trebuie sa fii logat ca fan al echipei Liverpool. Daca te numeri printre fanii acestei echipe si ai deja un cont activ, foloseste formularul de login de mai jos.
un jucator excelent … foarte sigur in aparare si un mare pericol la fazele fixe .
acest jucator trebuia sa continuie la pool. de ce a fost lasat sa plece si adus grecul. cine poate intelege o astfel de mutare….
nu ii prelungesti contractul lui samy si cumperi un grec cu 3-4 mil care nu da randamentul vicecapitanului!!!!!!!!!!!!!!
d-ale lui rafaelo!!!!!!!!!!!!!
am citit pe niste siteuri din anglia ca liverpool vrea sa ii dea lui rafa 3 mil sa plece. daca pleaca sper sa vina un antrenor care da credit tinerilor … pt ca pe moment numai asa putem supravietuii … si cred ca avem tineri care pot ajuta echipa . pacheco,dalla valle,shelvey,ayala chiar si ngog … cine stie si thierry henry parea un tanar pierdut , dar a avut cine sa il puna pe picioare ( Wenger). YNWA
nu pleaca cristi . este chitit pe bani. de mult era dat afara dar are o clauza de vreo 20 mil daca este dat afara .
din acei tineri pacheco si ayala mie personal mi se par interesanti.
eu il vreau antrenor pe Martin O’Neill..si vreau ca poolul sa revina la traditia lui. jucatori majoritari din marea britanie joc viguros ….
nu jumatate de lot de jucatori latini.
care joaca cativa ani ptr a-si face un nume si pleaca …