Trecerea lui Fernando Torres la Chelsea a fost una din schimbarile produse la Liverpool in sezonul 2010-2011
La o prima privire asupra sezonului competitional 2010-2011, putem trage concluzia ca a fost unul dintre cele mai slabe din istoria clubului Liverpool FC. Totusi, daca analizam mai amanuntit faptele ce s-au petrecut pe Anfield, observam ca formatia condusa de Kenny Dalglish s-a aflat intr-un real progres in partea a doua a sezonului, iar impresia care ramane este ca Liverpool are forta sa se bata sezonul viitor pentru o pozitie de Champions League.
Avand in vedere ca in cadrul clubului s-au produs mai multe schimbari decat se intampla in general intr-un sezon al lui Liverpool, putem imparti anul competitional in doua, in functie de conducerilor administrative care au activat la Melwood. Astfel vom avea pe de o parte era lui Roy Hodgson si a americanilor Hicks si Gillet, iar de cealalta perioada lui Kenny Dalglish si a noului patron, John William Henry II.
Perioada Roy Hodgson (patroni Hicks si Gillet)
Dupa despartirea de Rafa Benitez, patronii Hicks si Gillet s-au orientat foarte repede asupra unui nou antrenor si, dintre toate variantele (s-a vorbit si de Martin O’Neill) l-au ales pe Roy Hodgson, un antrenor fara mari pretentii, mai ales la meciurile din deplasare, dar care atinsese finala Europa League in sezonul anterior cu Fulham. Cele cinci transferuri de jucatori au fost pe aceeasi lungime de unda: Paul Konchesky, Joe Cole, Jovanovic, Poulsen si Meireles – acesta din urma fiind singurul care a confirmat. Obiectivul in schimb a fost maret: un loc de Liga Campionilor, desi fanii infocati sperau chiar la un titlu istoric.
Realitatea a fost insa alta. Cu Hodgson pe banca, Liverpool a aratat ca o echipa mediocra, iar tehnicianul a parut incapabil sa gaseasca solutii pentru redresarea jocului. Orgolios si parca neinteresat sa recunoasca realitatea, Hodgson a mizat tot timpul pe jucatorii adusi in vara care, cu exceptia lui Meireles, nu au aratat ca merita sa joace pe Anfield.
Avand prestatii slabe spre rusinoase in mai multe meciuri cum ar fi Everton – Liverpool 2-0, Newcastle – Liverpool 3-1 sau Manchester City – Liverpool 3-0, echipa condusa de Roy Hodgson s-a apropiat mai mult de locurile retrogradabile decat de cele care duc in cupele europene. In aceste conditii, meciul pierdut cu scorul de 3-1 pe terenul lui Blackburn a reprezentat ultima partida in care englezul a condus-o pe Liverpool. Decisiv a fost gestul lui Steven Gerrard de la ratarea penalty-ului din minutul 80 la scorul de 3-1: inainte de a trimite peste poarta lovitura de pedeapsa, capitanul lui Liverpool a intors capul spre banca de rezerva si a pus mana pe stema clubului, sugerand ca penalty-ul ratat este pentru demiterea lui Hodgson.
Perioada lui Kenny Dalglish (patron John William Henry)
Dupa ce a creat o mare bucurie cormoranilor prin demiterea englezului, John William Henry a reusit sa aduca in cateva zile Anfield-ul in extaz. Prin numirea neasteptata a lui Kenny Dalglish in functia de manager, noul patron a reusit sa cucereasca definitiv inimile suporterilor. Efectele scotianului asupra jocului echipei nu au intarziat sa apara. Inca de la primul meci sub bagheta lui King Kenny, Liverpool a aratat un joc net superior celui din mandatul lui Roy Hodgson. Chiar si asa, Liverpool a parasit FA Cup in meciul cu marea rivala Manchester United. Esecul a fost considerat inevitabil si trecut rapid cu vederea, iar lucrurile au mers inainte. Dalglish s-a implicat total, iar masurile luate au fost inspirate.
In prima instanta, jucatorii cumparati in vara precedenta (cu exceptia lui Meireles) au fost trecuti pe plan secund, locul lor fiind preluat de talentele academiei de la Melwood: Kelly, Shelvey, Spearing si mai apoi Flannagan. Cea de-a doua decizie majora a fost cedarea lui Fernando Torres la Chelsea iar cu banii incasati au fost achizitionati Luis Suarez si Andy Carroll. Spre deosebire de predecesorul sau care nu a schimbat nimic in componenta primului unsprezece in ciuda faptului ca rezultatele nu erau deloc bune, Kenny Dalglish a cautat intotdeauna solutii in cadrul formatiei, cea mai evidenta fiind inlocuirea sistemului clasic, 4-2-3-1, cu un 3-5-2 prin care a surprins adversarul, lucru ce i-a adus lui Liverpool multe victorii. Un alt lucru interesant pe care l-a facut scotianul a fost retragerea lui Gerrard la mijlocul terenului in favoarea apetitului ofensiv al lui Meireles in prima instanta, apoi a titularului de drept, Luis Suarez.
Rezultatele obtinute in anul competitional 2010-2011
Carling Cup
Tratarea dublei impotriva lui Northampton Town cu maxima indiferenta din partea lui Roy Hodgson a dus la eliminarea lui Liverpool inca din primul tur al acestei competitii mult mai accesibile in comparatie cu Premier League. In momentul respectiv, esecul nepermis a fost trecut cu vederea iar englezul si-a gasit o scuza prin faptul ca nu acest trofeu este obiectivul clubului.
FA Cup
Spre deosebire de Carling Cup, in aceasta competitie Liverpool a primit o grea lovitura inca de la tragerea la sorti cand echipa de pe Anfield a fost nevoita sa joace impotriva marei rivale Manchester United. Liverpool a pierdut meciul, dar o mare parte din vina ii apartine centralului Howard Webb care a oferit gazdelor un penalty in primele minute si apoi l-a eliminat pe Steven Gerrard pe motiv de atac cu talpa. Liverpool a pierdut dar a etalat un joc bun la redebutul lui Dalglish pe banca tehnica, in ciuda faptului ca a evoluat mai bine de o ora in inferioritate numerica.
Premier League
Spre deosebire de anii trecuti cand vizat era titlul, obiectivul stabilit de conducere pentru sezonul 2010-2011 a fost o pozitie de Champions League, dar startul de sezon dezastruos si continuarea pe aceeasi linie au schimbat rapid telul echipei in prinderea unui loc de Europa League. Pornind la drum cu un lot acceptabil, echipa a dat sperante suporterilor in urma meciului de debut impotriva lui Arsenal pe Anfield. Formatia condusa de Roy Hodgson a obtinut un 1-1 contra tunarilor in conditiile in care Joe Cole a fost eliminat in minutele de prelungire ale primei reprize iar golul egalizator al londonezilor a venit in final, dupa o eroare comisa de Pepe Reina. Scanteia aprinsa in inimile suporterilor dupa primul meci a fost stinsa in urmatoarele trei etape cand Liverpool nu a obtinut decat patru puncte in urma meciurilor cu Manchester City (0-3!), West Brom si Birmingham. Cum nu se putea mai rau, urmatoarea partida pentru cormorani a fost cea impotriva lui Manchester United, marea rivala, pe Old Trafford. Oarecum previzibil, Liverpool a pierdut si cel mai important derby al Angliei (scor 2-3) dupa ce Steven Gerrard a reusit sa reduca din diferenta creata de hattrick – ul lui Berbatov. Liverpool nu s-a regasit nici un meciurile cu modestele Sunderland si Blackpool, din care a scos un singur punct, nici in derby-ul local cu Everton, pierdut cu 2-0 pe Goodison Park.
In mod neasteptat, Liverpool a legat 3 victorii la rand in campionat in meciurile cu Blackburn, Bolton si Chelsea, dar a fost un simplu foc de paie, mediocritatea iesind din nou la iveala in disputele cu echipele din partea a doua a clasamentului. Victoriile sporadice si jocul fara orizont al echipei au dus la demiterea lui Hodgson, dupa 20 de etape in care Liverpool a strans doar 25 de puncte!
Venirea legendarului Kenny Dalglish a dus la cresterea imediata a calitatii jocului, chiar daca rezultatele nu au fost intotdeauna in concordanta cu prestatia din teren (marturie sta jocul cu Everton de pe Anfield, incheiat 2-2 chiar daca Liverpool si-a dominat rivala de la un capat la altul al meciului). “Intoarcerea regelui” a dat tonul unor schimbari profunde, iar Fernando Torres a fost vandut la Chelsea pentru suma record de 50 de milioane de lire sterline dupa o jumatate de sezon mai degraba dezamagitoare in tricoul lui Liverpool in care a marcat totusi 9 goluri. Torres a debutat pentru Chelsea chiar impotriva lui Liverpool dar castig de cauza au avut cormoranii (1-0). In schimb, jocul disputat impotriva lui Stoke si castigat cu 2-0 a reprezentat debutul cu gol al lui Luis Suarez in tricoul lui Liverpool, uruguayanul confirmand inca de la primul meci.
In ciuda unei vizibile cresteri de forma, Liverpool s-a prezentat la meciul de acasa cu United dupa doua rezultate negative, 1-1 cu Wigan si 1-3 cu West Ham dar jucatorii lui Dalglish s-au autodepasit in fata rivalei si au castigat cu 3 – 1 dupa o tripla a lui Kuyt si un gol de consolare al oaspetilor inscris in minutele de prelungire ale celei de-a doua reprize. A fost si meciul de debut al lui Andy Carroll, dar tanarul atacant englez a trebuit sa mai astepte inca 5 saptamani pana la primele goluri pentru noua sa echipa. Evenimentul s-a produs pe 11 aprilie, cand Carroll a punctat de doua ori in victoria clara in fata lui Manchester City.
Intrata cu sanse reale in lupta pentru un loc de Europa League, Liverpool a scos o remiza in deplasare cu Arsenal, la capatul unui meci in care ambele goluri au fost marcate in minutele de prelungire, 92 si 98 din penalty. Au urmat trei victorii la scor (5-0 cu Birmingham, 3-0 cu Newcastle si 5-2 cu Fulham) care au amintit de vremurile bune si au dat sperante fanilor ca Europa poate fi atinsa. Totusi acest lucru nu s-a intamplat, meciul decisiv cu Tottenham fiind pierdut chiar pe Anfield cu scorul de 0-2.
Liverpool a incheiat sezonul pe pozitia a sasea cu 58 de puncte si un golaveraj de +15.
Europa League
Fara probleme intr-o grupa cu Napoli, Utrecht si Steaua, Liverpool a parasit Europa League inca din optimi de surpinzatoarea finalista Braga, dupa un 1-0 norocos in Portugalia si un meci nul la Liverpool.
Jucatorul sezonului
Poate ca aceasta a fost una dintre marile surprize ale sezonului. Nu este Suarez care a impresionat inca de la debut, nu este nici Meireles care a facut un sezon senzational, nici macar Gerrard, vesnicul capitan si cel mai iubit jucator al lui Liverpool. In acest sezon trofeul de “Jucatorul anului”, acordat in urma votului suporterilor, a fost castigat de Lucas Leiva, un jucator care, acum cativa ani, era huiduit de toata peluza The Kop.
Cele mai mari progrese ale sezonului
Pe langa Lucas Leiva care a facut un progres fantastic in ultima perioada, pe lista jucatorilor ce si-au imbunatatit jocul in ultimul sezon se mai gasesc si ceilalti doi mijocasi centrali de perspectiva ai echipei: Jonjo Shelvey si Jay Sprearing carora Kenny Dalglish le-a oferit in repetate randuri sansa de a juca. Pe aceeasi lista se mai afla si Martin Skrtel, slovacul fiind un adevarat zid in aparare alaturi de Jamie Carragher.
Deasemenea, in sezozul care tocmai s-a incheiat, Liverpool a castigat alti doi jucatori gratie academiei foarte bune de la Melwood. Astfel Martin Kelly si John Flannagan au reusit sa impresioneze pe toata lumea prin evolutiile lor foarte bune in meciuri importante cum ar fi retururile cu Chelsea si Manchester City din campionat.
Dezamagirea sezonului
De departe, Joe Cole este jucatorul de la care toti cormoranii au asteptat mult mai mult in acest sezon. In ciuda faptului ca Steven Gerrard l-a comparat cu Messi, englezul nu a reusit nicio performanta notabila in tricoul rosu al lui Liverpool.
Transferul sezonului
In acest sezon, afacerea anului a reprezentat-o achizitionarea lui Luis Suarez, o miscare inspirata si foarte bine gandita a lui Kenny Dalglish si Commolli. Spre bucuria tuturor, uruguayanul a reusit sa faca un retur excelent, fiind principalul pericol pentru portile adverse. De departe, meciul sau de referinta este cel impotriva rivalei Manchester United in care a reusit doua pase de gol si o faza de generic in care a driblat toata apararea adversa.
Numerele sezonului
47 de meciuri a jucat in acest sezon Pepe Reina pentru Liverpool
14 este numarul de goluri marcate de Dirk Kuyt-golgheterul echipei
35 este numarul impresionant de puncte pe care Liverpool le-a obtinut sub comanda lui Kenny Dalglish
7 este numarul paselor de gol oferite de Dirk Kuyt in acest sezon
12 este numarul jucatorilor ce au debutat in tricoul lui Liverpool
42.821 este media spectatorilor de pe Anfield
