In 1983, Liverpool a castigat Carling Cup in fata rivalei Manchester United
Am intrat in saptamana cea mare. De astazi in cinci zile cormoranii vor avea sansa sa obtina primul trofeu dupa o seceta de 6 ani. In 2006, Liverpool, sub comanda lui Rafa Benitez, s-a impus in Community Shield cu scorul de 2-1 in fata celor de la Chelsea. De aceasta data cormoranii vor avea ocazia sa castige un alt trofeu, Carling Cup. Pana la finala de duminica de pe Wembley, unde Gerrard si compania vor da piept cu Cardiff City, vom trece in revista cele 10 finale de Carling Cup pe care le-a jucat Liverpool pana in acest moment.
1978: Liverpool – Nottingham Forest 0-1 (0-0)
Liverpool a pierdut prima finala de Cupa Ligii. In 1978, dupa un egal fara goluri pe Wembley, cormoranii aveau sa fie invinsi de Nottingham Forest cu scorul de 1-0 la rejucarea partidei ce a avut loc pe Old Trafford. Pana in finala cormoranii au avut un parcurs dificil. Dupa ce au eliminat o alta echipa de prima liga in penultimul act al competitiei, Arsenal, jucatorii lui Paisley au intalnit-o pe Wembley pe Nottingham Forrest, echipa ce promovase cu un sezon in urma si care avea sa castige titlul la primul an in First Division.
Pe Wembley, Liverpool a dominat meciul, insa Terry McDermott nu a reusit sa aduca victoria cormoranilor, astfel incat partida s-a incheiat fara goluri. La rejucare, Notts Forest i-a surprins pe cormorani cu un joc mai aventuros, gratie caruia au reusit sa isi creeze mai multe ocazii. Dupa ce a marcat in medie cate 6 goluri pe meci in drumul spre finala, Notts Forest a reusit sa castige ultimul act al competitiei datorita penalty-ului transformat de John Robertson. Infrangerea a fost cu atat mai amara cu cat pe reluari s-a vazut clar faptul ca faultul lui Phil Thompson asupra lui John O’Hare s-a petrecut in afara careului si nu in zona de pedeapsa asa cum a indicat arbitrul Pat Partridge.
1981: Liverpool – West Ham United 2-1 (1-1)
Cormoranii aveau sa isi treaca primul trofeu de League Cup in palmares 4 sezoane mai tarziu. Determinarea jucatorilor condusi de Bob Paisley si dorinta acestora de a aduce in vitrinele de pe Anfield singurul trofeu pe care nu reusisera sa il castige pana in acel moment s-au dovedit decisive.
Traseul lui Kenny Dalglish si compania pana in finala a fost usor, cormoranii reusind sa treaca de Swindon, Portsmouth, Birmingham City si Manchester City. In ultimul act al competitiei acestia aveau sa o intalneasca pe talentata echipa a lui West Ham condusa pe atunci de Billy Bonds.
Finala nu a fost usoara pentru elevii lui Bob Paisley. In prima mansa cele doua echipe au terminat la egalitate, scor 1-1. Si de aceasta data Liverpool a fost echipa care a condus ostilitatile pe Wembley, asa cum se intamplase si in finala cu Notts Forest, insa cormoranii nu au reusit sa castige nici aceasta data partida.
Rejucarea finalei a inceput cat se poate de prost pentru cormorani care s-au trezit condusi de West Ham dupa numai 8 minute de joc. Chiar daca socul a fost puternic, cormoranii au raspuns imediat prin doua goluri in trei minute. Primul dintre ele a fost inscris de Kenny Dalglish care a reusit un voleu dintr-o pozitie imposibila, in timp ce al doilea gol a fost marcat de Alan Hansen in urma unui corner. Cea de a doua partida cu West Ham l-a adus in primul 11 al cormoranilor pe Ian Rush, mutare ce a surprins pe toata lumea deoarece galezul mai bifase doar o singura prezenta in primul 11 al lui Liverpool. In final, cormoranii au reusit sa isi treaca in palmares primul trofeu de League Cup, o competitie atat de ravnita pe Anfield pana in acel moment.
1982: Liverpool- Tottenham 3-1
Liverpool a intalnit-o pe Tottenham in finala Cupei Ligii din 1982 avand ocazia sa devina a doua echipa dupa Nottingham Forest care reuseste sa castige trofeul de doua ori la rand. Cormoranii le-au eliminat pe Arsenal si pe Ipswich Town in drumul spre finala insa echipa din Londra se anunta un adversar dificil pentru cormorani dupa ce in sezonul precedent Spurs reusise sa castige FA Cup in fata lui Manchester City iar in Cupa Ligii din sezonul 1981-1982 le eliminase pe Notts Forest si Manchester United.
Echipa lui Keith Burkinshaw si-a pastrat renumele de formatie periculoasa si a deschis scorul in fata cormoranilor dupa numai 11 minute de joc prin Archibald. Dupa ce au trecut la conducere, jucatorii lui Spurs s-au retras in propria jumatate lasand initiativa jucatorilor lui Paisley si incercand sa loveasca decisiv pe contraatac. Kenny Dalglish si compania s-au aflat la numai 3 minute de o infrangere insa Whelan a reusit sa aduca golul egalizator pentru Liverpool.
Ronnie Whelam si-a celebrat prima aparitie pe Wembley printr-o dubla. Acesta a reusit sa ii aduca pe cormorani in avantaj in minutul 111 iar Ian Rush a inchis tabela 8 minute mai tarziu. Dupa meci, eroul Whelam a declarat: “Eram pe luna dupa marcarea celui de al doilea gol dupa care am fugit pe pista de atletism pentru a sarbatori cu fanii nostri. Numai cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca drumul inapoi, pe teren, a fost unul lung si eram atat de obosit incat abia am facut-o. A fost o zi magica, speciala, deoarece aceasta a fost prima mea medalie importanta”.
1983: Liverpool- Manchester United 2-1
In 1983 Liverpool a demonstrat din nou ca este echipa ce domina fotbalul britanic devenind primul club care castiga League Cup de trei ori consecutiv. Pe langa onoarea de a stabili un nou record, cormoranii au avut placerea de a o invinge in finala pe marea rivala Manchester United dupa ce diavolii rosii au condus pe Wembley. Scenariul acestei partide a fost asemanator cu cel al meciului disputat impotriva lui Tottenham. Ca si cu Spurs, cormoranii au primit gol repede, marcator pentru diavolii rosii fiind Whiteside care a deschis scorul in minutul 17. Cea mai mare echipa din istoria lui Liverpool si-a pastrat insa calmul iar fundasul stanga, Kennedy, a restabilit egalitatea in minutul 75. Seria comparatiilor cu finala din 1982 poate continua. Ca si atunci, salvatorul cormoranilor a fost Whelam care a inscris golul decisiv in prima repriza de prelungiri – minutul 98. Astfel, cormoranii si-au trecut in palmares al treilea trofeu de League Cup intr-un sezon in care au mai reusit sa castige si campionatul si la finalul caruia Bob Paisley s-a retras din functia de manager.
1984: Liverpool – Everton 1-0 (0-0)
Liverpool este echipa recordurilor in ceea ce priveste League Cup. Dupa ce a bifat 3 trofee castigate consecutiv, cormoranii aveau sa isi treaca in palmares si al patrulea titlu un an mai tarziu, in prima intalnire in ultimul act al unei cupe britanice intre Liverpool si Everton. Cormoranii au ajuns mai greu ca de obicei in ultimul act calificandu-se in finala dupa ce a jucat cu echipa de liga a 4-a Walsall cu care a terminat la egalitate, 2-2, in deplasare pentru ca pe Anfield King Kenny si compania sa se impuna cu scorul de 2-0. De partea cealalta, Everton a avut-o drept adversara in semifinale pe Aston Villa pe care a reusit sa o intoarca pe Goodison Park gratie victoriei cu scorul de 2-0 dupa ce pe Villa Park leii castigasera cu 1-0.
Intr-o atmosfera speciala data de faptul ca fanii celor doua echipe au calatorit spre Londra impreuna si au cutremurat Wembley-ul strigand “Merseyside, Merseyside, Merseyside” cele doua formatii au terminat la egalitate dupa ce arbitrul partidei le-a refuzat albastrilor un 11 metri la hentul lui Alan Hansen iar la poarta cealalta Neville Southall l-a blocat in mai multe randuri pe Ian Rush. Partida s-a rejucat 3 zile mai tarziu pe Main Road, stadionul lui Manchester City. Cel de-al doilea meci a fost la fel de echilibrat ca si primaul dar Graeme Souness a adus victoria pentru cormorani si cel de-al patrulea trofeu consecutiv de League Cup in vitrina de pe Anfield.
