Jose Mourinho, antrenorul lui Real Madrid
Astazi, este la moda sa-l critici pe Jose Mourinho. Speculatiile sunt din ce in ce mai numeroase, iar presa savureaza aceasta miscare continua din jurul numelui sau. Deocamdata, singurul lucru cert este ca Mou are inca doi ani de contract cu Real Madrid, corespunde deocamdata cerintelor unui club grandios precum cel pe care il iubim cu totii si face treaba serioasa, ceea ce evident, este mult mai greu de recunoscut pentru cineva care nu doreste sa faca asta.
Nu sunt deloc un aparator fervent al lui Jose Mourinho mai ales ca sunt deja convins de faptul ca are suficiente capitole la care trebuie sa mai lucreze pentru a fi exact ceea ce Real Madrid cauta (spre exemplu ar putea da mult mai mult credit canteranilor de certa valoare precum Dani Carvajal sau Jese Rodriguez) dar trebuie sa fii orb sa nu accepti realitatea: Jose este un mare mare antrenor! Mult mai injusta decat reactia dusmanilor acestei echipe mi se pare reactia multor fani madridistas care parca nu reusesc sa distinga raul de bine. Dezbaterea este evidenta si se invarte in jurul criticii, fie ea constructiva, fie nu. Poti fi de acord sau nu cu Mourinho insa ca suporter, momentele in care iti fluieri antrenorul care te duce pe primul loc pentru erorile comise sau nu, nu fac decat sa instaureze o clima de instabilitate unei institutii care pare a functiona ireprosabil sub comanda cavalerului din Setubal. Astfel, cred ca este necesara o reflectie profunda si spontana asupra lucrurilor pe care Mourinho le-a facut la Madrid.
Pentru inceput, as vrea sa nu uitam faptul ca Real Madrid a devenit o masinarie! Pe langa cele sapte puncte avans fata de marea sa rivala FC Barcelona (va aduceti aminte cand am avut ultima data acest avantaj?) cred ca cel mai important de remarcat este atitudinea si caracterul acestei echipe. Niciodata nu se preda, este mereu bine asezata in teren indiferent de adversar sau competitie, indiferent de jucatorii disponibili sau indisponibili. Spiritul competitiv redat Madridului este opera de arta a lui Mourinho, care le-a insuflat elevilor sai o traire unica: recunosc infrangerea dar nu o accepta!! De astfel de oameni ai nevoie pentru a fi campioni nu de farseuri care sa imite buna purtare.
In al doilea rand: cati dintre voi isi mai imaginau ca Mesut Ozil, Karim Benzema sau Ricardo Kaka vor juca asa cum o fac acum? E vorba doar de chestiuni fizice sau si psihice? Oricare din ele ar fii, Mourinho este ”vinovatul” principal pentru acest revirement. El a muncit pentru a-si impune mentalitatea, a vorbit ore in sir cu acesti baieti pentru ca a crezut in ei si i-a convins ca ei pot conduce Real Madrid spre performanta, nu el. Ei bine, asta este o mare realizare.
Deasemenea putem vorbi de Callejon sau Granero. Cati dintre voi stiau cine este Callejon? Cati l-ati injurat cand a renuntat la Pedro Leon pentru acest copil? S-a inselat? Mourinho a cautat fotbalisti de caracter si a demonstrat prin rautatea acestor doi copii si concetrarea lor maxima cat de important este sa crezi orbeste in antrenorul tau. Adica, Granero n-a jucat cu lunile si isi lauda antrenorul iar tu, fan de rand, vociferezi fara sa cunosti detaliile ci bazandu-te pe o realitate amara creata de cinci tastaturi malitioase?
Pe scurt, Mourinho a adus unitate, incredere, caracter, munca in grup si intelegere, virtuti de care orice echipa are nevoie pentru a castiga trofee. Din fericire, in vestiarul blanco inainte de certuri exista toate aceste calitati in cantitati industriale, toate cizelate si amplificate de mana forte a lui Mourinho. Si atunci, de ce sa discuti despre Mourinho la negativ? Por Que?
Articol de Carlos Carrasco
