Iker Casillas, capitanul Spaniei si al lui Real Madrid
Intr-un fotbal in care se petrec multe in timp ce la Real Madrid domina cuvintele “Pleaca!” sau “Ramai!”, se intampla ca visele sa se indeplineasca. Da, cand iubesti Real Madrid, visele ti se indeplinesc, mai ales daca iti doresti cu adevarat! Am citit de atat de multe ori experienta lui Tomas Roncero, redactorul cotidianului AS din Spania, incat am ajuns parca s-o traiesc. Articolul sau a fost publicat acum doi ani, insa merita citit si astazi. Eu mi-am dorit sa-l impart cu voi.
Redactor Sef al cotidianulAS, dar si fan inrait al Realului, Tomas incepe in urmatorul fel: “Martea trecuta mi-am trait visele infantile”. Pentru inceput suna atractiv. Adevarat? Sa vedem ce urmeaza. “Va dezvalui ca ma gandeam ca voi pleca de pe aceasta lume fara sa-mi vad visul implinit”. Meciul disputat intre ziaristi a fost o bucurie. Totul era bine organizat pentru ca Real Madrid are structurat acest tip de evenimente care te fac sa te simti un jucator al Madridului inca de cand intri pe stadion. Ne-am schimbat in vestiarul oaspetilor, dar cum asta s-a intamplat in clipa in care Mourinho a formulat tactica pentru ca Inter sa castige Champions League pe 22 mai, m-am simtit ca si cum as face parte din vestiarul madrilenilor”.
“M-am imbracat in “hainele” adecvate iar in cazul meu m-am simtit mandru sa port tricoul lui Casillas si banderola de capitan pe bratul stang. Senzatie de putere, de onoare, de forta. Am luat o responsabilitate asupra mea ca si cum era cu adevarat un meci oficial al lui Real Madrid. In echipa adversa capitanul era admiratorul meu, Jose Antonio Luque. Un clasic nepretuit al unui ziar sportiv si unul dintre cei mai buni prieteni. Am pasit pe teren ascultand “We are the champions!”. Aproape ca am simtit ceva. M-am gandit la Amsterdam, la Paris, la Glasgow… Sa fiu Raul sau Hierro si sa ascult acest imn ridicand o Cupa a Europei trebuie sa fie incredibil! A inceput partida iar datorita agitatiei mele logice datorita evenimentului mi-am luat doua goluri”. Doua brate incrucisate si ridicate, dar cum aceste porti sunt interminabile nu am reusit sa prind balonul. Dar m-am inseninat si mi-am spus: “Tomas, porti tricoul pe care se afla emblema lui Real Madrid impreuna cu banderola de capitan. Agitatia nu-si are loc. Trebuie sa venerezi acest tricou!”.
“Jur ca din acel moment m-am ridicat. Nu stiu de unde am scos la iveala forta, dar din acel moment instant m-am bucurat ca un copil si paream infailibil. Echipa mea a facut egal pana la pauza iar in partea a doua a meciului nu au mai putut sa-mi dea nici un gol in plus. Cand am avut parte de un egal inveninat de megafonie am pus cantecul ce rasuna pe Bernabeu in noptile magice: “Iker! Iker! Iker!”. Ma simteam onorat”. ”Cat de puternic! Terenul e o minunatie si pare o minciuna ca aici a pasit Drenthe vreodata. Trioul arbitral a fost impecabil. Oameni care faceau turul pe Bernabeu incurajandu-ne din tribune. Totul a fost ceresc! Am scos doua baloane in afara, am iesit pe contraatac, unul transformandu-se intr-un gol. M-am simtit imens, grandios, diferit. M-am simtit jucator de fotbal. M-am simtit Iker Casillas. Acum inteleg de ce sunt mari idoli ai fotbalului. Sa fi un “crack” al fotbalului si sa induri presiunea pentru a fi intotdeauna cel mai bun presupune un risc foarte mare. Stelele nu sunt nicioadata rasplatite pe masura. Jos palaria in fata lor! Iar eu pot sa mai spun doar un lucru: dupa ce am scris o carte si am avut un fiu, imi mai lipsea doar sa joc pe Bernabeu. Misiune indeplinita. Acum pot sa mor linistit, domnilor…”.
In final o intrebare: De ce sa nu incercam sa ne punem in pielea lor indirect, noi, cei de aici? Tomas a trait aceasta experienta. A jucat nu doar fotbal, ci si rolul de personaj exceptional. Felicitari! Un norocos! Nu stiu daca aprecia valoarea lui Casillas la fel de mult si inainte sa se puna in pielea sa, inainte sa-si da seama ce presupune postul de portar si capitan al unei echipe ca Real Madrid, unde munca e aspra si se trage din greu. Nu stiu daca asa se intampla si cu ceilalti jucatori. Ma gandesc doar ca la fiecare esec, fiecare greseala a fiecaruia in parte, un “Levantate!” (ridica-te!) e mult mai agreabil decat un “Largate!(pleaca!)”. Atat de greu e sa sustii neconditionat?! Daca ai facut alegerea asta, nu te indeparta! Infrunta-ti alegerile! Si indura! Atentie: indura daca te identifici! La Real Madrid, datorita presiunii, cedezi, si ajungi sa spui cu usurinta “Estoy harto!” (m-am saturat!). Que lastima! Pentru ca Real Madrid nu se-nvarte ca malaiu-n sita! Hala Madrid!
Articol scris de KlaUsS
