Va prezint in continuare interviul acordat recent de Alexander Hleb cotidianului catalan El Periodico in care vorbeste despre dificultatile intampinate la Barcelona, despre locul sau in echipa blaugrana si despre copilaria sa in Uniunea Sovietica.
El Periodico: Cum te simti la sase luni de la venirea la Barcelona?
Alexander Hleb: Incetul cu incetul ma simt din ce in ce mai bine. Am trecut prin multe schimbari. Totul a fost nou: echipa, limba, atmosfera… Nu a fost usor dar am primit mult ajutor. Incerc sa invat sa imi gasesc locul in grup.
Din punct de vedere fotbalistic?
Alexander Hleb: Nu, nu ma refer la adaptarea la jocul propriu-zis ci mai degraba sa inteleg stilul si sa inteleg cum functioneaza fiecare lucru de aici. Este foarte diferit fata de ce stiam la Arsenal si am nevoie de timp. Este normal. Si in plus am pierdut o luna din cauza unei accidentari.
Esti aproape de a atinge cel mai bun nivel?
Alexander Hleb: Inca nu. Am nevoie de mai multa incredere pe gazon si sa stiu foarte clar ce am de facut. Am nevoie de mai multe antrenamente si de mai multe jocuri in picioare.
Asta este cea mai grea parte?
Alexander Hleb: Nu, limba este cea mai grea parte. Imi vine foarte greu sa o invat. In rest, imi place totul la Barcelona: orasul, mancarea, vremea… Oamenii de aici se bucura mai mult de viata. Eu insumi am o viata normala, foarte relaxata. Ies adesea in oras si sunt foarte fericit. Faptul ca joc alaturi de Xavi, Messi, Iniesta, Henry, Puyol sau Marquez este ceva incredibil. Imi doresc sa joc mai mult dar sunt satisfacut de munca mea. Stiu ca nu este usor nici pentru antrenor care are de ales dintre 22 de mari jucatori.
Cu cine te intelegi cel mai bine?
Alexander Hleb: Ma inteleg bine cu toata lumea, cu o mentiune speciala pentru cei care vorbesc engleza precum Henry, Gudjohnsen, Marquez, Abidal. Cu Toure vorbesc ruseste, limba pe care o vorbeste foarte bine. M-a surprins foarte mult sa cunosc un ivorian care sa vorbeasca limba rusa.
Ce parere ai despre principiul rotatiei impus de antrenor pentru ca toata lumea sa joace?
Alexander Hleb: Inteleg si accept acest lucru. Este normal ca fiecare sa vrea sa joace. Cu totii avem nevoie de minute si de ritm ca sa ajungem la cel mai bun nivel.
Guardiola spune ca poti juca pe cinci posturi ofensive. Totusi care este favoritul tau?
Alexander Hleb: Cand eram mai tanar jucam ca al doilea varf, in spatele atacantului central. La Arsenal am invatat sa joc pe cele doua benzi. Daca ar fi sa aleg as juca mijlocas ofensiv, dar daca antrenorul ma vrea pe banda, nicio problema. Pana la urma este acelasi lucru. Problema pe banda este ca uneori trec cinci minute fara sa atingi mingea.
Este admirabil modul in care folosesti ambele picioare.
Alexander Hleb: Cand joc, am aceeasi incredere in ambele picioare. In principiu sunt dreptaci, dar de la varsta de sase ani tatal meu m-a pus sa exersez si piciorul stang.
Cand ai aflat de interesul Barcelonei pentru tine?
Alexander Hleb: La inceputul vacantei, in luna mai. Am vorbit cu Arsene Wenger sa il anunt ca as vrea sa plec la Barcelona dar prima lui reactie a fost ca va face tot posibilul ca eu sa raman. L-am inteles. Flamini era pe picior de plecare si erau si zvonuri despre Adebayor. Nu a fost usor pentru el.
Cand ai ajuns la Barcelona ai spus ca ti s-a implinit un vis…
Alexander Hleb: Cand esti un baietel de-o schioapa si joci pe maidan, visul tau este sa ajungi la o echipa mare. Cand am semnat cu Stuttgart, deja visul meu se implinise. La acea vreme nu ma gandeam ca voi ajunge intr-o zi la Barcelona dar iata-ma. Pas cu pas, am ajuns aici. Asta demonstreaza ca visele pot deveni realitate.
Visul tau era referitor la Barcelona sau la orice club european important?
Alexander Hleb: Era Barcelona datorita stadionului si echipei. Am visat la asta inca de cand ii vedem pe Stoichkov si Romario. Era fantastic. Erau staruri adevarate si copiii viseaza sa devina staruri. Incet-incet, prin multa muca si cu sprijinul familiei, am ajuns aici.
Si ceilalti baieti cu care te jucai?
Alexander Hleb: Desi erau multi talentati, niciunul nu a reusit. Viata este diferita pentru oameni diferitii: unul se accidenteaza, altul incepe sa bea… Eu m-am concentrat asupra fotbalului la antrenamente si in timpul liber am vazut meciuri la televizor. La vremea respectiva nu erau multe programe de sport, doar duminica dupa-amiaza. Cand Uniunea Sovietica s-a spart, am vazut mai multe meciuri prin satelit: meciuri din Spania, Italia si alte campionate.
Ai marcat 13 goluri in 137 de meciuri cu Stuttgart si 8 goluri in 119 jocuri cu Arsenal.
Alexander Hleb: Nu este mult (rade).
Ce ne poti spune despre asta?
Alexander Hleb: Aceasta este problema mea. Trebuie sa sutez mai mult, sa fiu mai egoist in careu. Este cu adevarat o problema. De multe ori am intentia sa sutez dar imi schimb planul cand aud „Alex” aproape si dau o pasa. Nu am acelasi instinct de marcator ca Eto’o.
Esti prea generos sau nu crezi suficient in tine insuti?
Alexander Hleb: Nu stiu. Cand dau o pasa buna si iese gol la faza respectiva sunt satisfacut. Oamenii imi spun ca trebuie sa-mi schimb mentalitatea si sa marchez mai mult. Sunt constient de acest lucru.
Care a fost cel mai bun joc al tau?
Alexander Hleb: Au fost mai multe. Daca am fi castigat, ar fi fost finala Champions League de la Paris impotriva Barcelonei. Va trebui sa astept alta sansa ca sa cuceresc trofeul.
Cum a fost copilaria ta la Minsk?
Alexander Hleb: Aveam probleme la scoala. Cred ca niciunui copil nu-i place sa invete, toti vor sa se joace. Vorbim despre vremuri din timpul Uniunii Sovietice cand nu exista nimic luxos si nu aveam multe dintre lucrurile de care copiii din ziua de azi se bucura.
Te intreb asta pentru ca tatal tau a trebuit sa plece sa munceasca in strainatate.
Alexander Hleb: Da, a muncit la Chernobyl pentru ca i s-a cerut asta. A trebuit sa mearga acolo imediat dupa accidentul nuclear. Era un ordin, nu se putea refuza. A primit o scrisoare si a trebuit sa plece. A avut unele probleme fizice dar acum sanatatea lui este oarecum buna. A urmat un tratament intr-un spital dar intr-un fel pot spune ca a fost norocos. Unii dintre prietenii lui nu s-au mai intors de acolo…
4 comentarii
Hleb nu s-a adaptat inca la Barcelona., dupa cum chiar el recunoaste. Sper ca macar din sezonul viitor sa ajunga la forma pe care o avea la Arsenal pentru ca in acest sezon nu il vad om de baza.
se va adapta hleb,si va deveni una dintre piesele de baza
un mare caracter..ishi lauda colegii shiantrenorul de cate or are ocazia…se vede ca shia dosut de mic sa ajunga la aceasta echipa..succes in cintinuare lui hleb..inca un jucator care mai are multe de aratat la barca..
Nu inteleg de ce hleb nu joaca pe postul lui unde juca si la arsenal si joaca la nationala Belarusului , adica mijlocas.Cred k ar fi mult mai util echipei de la mijloc pentru k e jucator tehnic de pasa decisiva.