O situație total favorabilă se putea transforma din neglijență într-o mare problemă pentru Spania: scorul era 3-0, minutul era 78, iar o parte din jucătorii exponențiali, mai ales ai Croației, părăsiseră deja terenul cu gândul la meciurile viitoare, acesta fiind deja de mult pierdut. Neglijența a aparținut portarului spaniol Unai Simon care a degajat într-un adversar, faza s-a încheiat cu un fault al lui Petkovic asupra lui Petkovic, iar centralul a dictat indubitabil penalty și… cartonaș galben.
Discuția care se face este dacă ar fi trebuit sau nu roșu, fiindcă intervenția a fost lipsită de intensitate dar n-a avut vreo legătură mingea. Rodri este omul care asigură echilibrul naționalei iberice, iar lipsa sa în următoarele meciuri ar fi fost o mare pierdere chiar dacă Spania a făcut deja un pas mare spre faza eliminatorie, iar totul a stat în decizia centralului Michael Oliver. A intervenit și var-ul, dar știm din Premier League că Oliver arbitrează mai mult după propriul feeling decât după norme clare. Penalty-ul a fost confirmat de la margine, potențiala eliminare nu a fost luată în discuție, iar Spania a scăpat de singurul lucru rău care i se putea întâmpla într-un meci în care a condus cu 3-0 la pauză.
A scăpat chiar și de golul primit, tot cu puțină polemică. Același Petkovic și-a asumat penalty-ul dar Simon a ghicit colțul, Perisic a ajuns primul la minge și a trimis-o în fața porții de unde Petkovic a trimis-o în sfârșit în poartă. Nu a contat, pentru că de la margine s-a semnalizat… offside, într-o fază în care Perisic intrase în careu înainte de executarea penalty-ului iar Unai Simon nu ținuse vreun picior pe linia porții. Detalii neinteresante pentru Oliver.
Paradoxal, poate că un gol primit i-ar fi făcut mai mult bine decât rău Spaniei. Ne bântuie încă amintirea Mondialului qatarez pe care naționala iberică l-a început cu un 7-0 cu Costa Rica pentru a-l continua cu un 1-1 cu Germania, 1-2 cu Japonia și înfrângere la penalty-uri cu Maroc. Echipa s-a schimbat între timp dar tinerețea a rămas, iar un scor de neprezentare cu Croația poate injecta mai multă adrenalină decât dictează rațiunea. Probabil că acum, după micile emoții din final, spaniolii vor sărbători această mare victorie fără să se considere prematur campioni europeni.
Scorul este oricum poate prea dur în raport cu realitatea din teren. Spania a jucat bine de la mijloc în sus și a avut momente de strălucire fără a rula totuși ca un vehicul blindat, în timp ce Croația a fost vulnerabilă în anumite zone dar nu a jucat nici pe departe atât de rău încât să piardă la scor de neprezentare. De altfel echilibrul a fost absolut în prima parte a jocului, până să fie rupt de două momente geniale ale lui Fabian Ruiz.
Primul a fost o verticalizare lungă pe un culoar, într-un moment în care Croația era echipa cu posesie superioară și a făcut imprudența de a lăsa spații libere. Începutul de meci îi arătase pe croați preocupați de blocarea jocului, mai ales pe benzi unde erau avertizați de forma spectaculoasă a aripilor Lamine Yamal și Nico Williams, însă mingea lungă a mijlocașului lui PSG pentru Alvaro Morato i-a surprins total, iar vârful lui Atletico s-a dus liniștit spre poartă și a marcat pentru 1-0.
Croația a avut imediat ocazia de a restabili egalitatea, când s-a văzut prima oară fragilitatea defensivă a Spaniei, de departe punctul slab al acestei echipe la EURO 2024. Nimeni nu a ieșit în întâmpinarea lui Kovacic pentru a nu lăsa oameni liberi spre poartă, așa că i s-a permis chiar lui să pătrundă singur până în careu și să șuteze, fără a direcționa însă mingea suficient de bine cât să îl bată pe Simon. Puțin efect și s-ar fi făcut 1-1.
În schimb s-a făcut imediat 2-0. Coautor la primul gol, Fabian Ruiz l-a marcat în mod spectaculos pe al doilea după ce un dublu dribling a scos din joc 2 croați și i-a lăsat spațiu de șut, fără șanse pentru Livakovic după ce mingea a trecut și printre picioarele lui Sutalo. Suntem doar în a doua zi a turneului final și deja avem mai multe nominalizări pentru cel mai frumos gol.
Croația a avut din nou o mare ocazie imediat după gol. A fost de această dată o acțiune bine legată care a dus mingea la Brozovic pentru un șut din afara careului, Unai a respins in extremis în lateral, iar Lovro Majer a șutat neglijent în plasa laterală dintr-o poziție din care putea scoate mai mult. Vorbim despre Croația ca echipă cu o incredibilă experiență internațională, însă într-un astfel de meci probabil că detaliile care fac diferența stau în calitatea individuală a jucătorilor și ies în evidență motivele pentru care unul joacă la Wolfsburg, altul la PSG.
Spania a mai lovit o dată înainte de pauză, dar la acest gol întreaga echipă a Croației trebuie să își facă o autoanaliză exigentă. Dani Carvajal era singurul iberic într-o mare albă la centrarea lui Lamine Yamal și totuși sincronizarea, desprinderea din marcaj și execuția au fost toate perfecte pentru a ridica diferența la trei goluri.
Yamal a devenit în acest meci cel mai tânăr jucător din istorie care evoluează la un turneu final european iar assist-ul i-a creat deja un debut memorabil. Putea fi perfect dacă ar fi reușit să trimită în poartă mingea pasată ideal de Pedri în debutul reprizei a doua, însă Livakovic s-a întins și a reușit să blocheze spectaculos, după care a mai atins fericit și o minge ștearsă de Morata care putea urca scorul și mai sus. în celălalt careu Spania a mai trecut o dată prin momente de panică la o fază prelungită cu mai multe mingi trimise spre poartă, cea mai clară de către Budimir care a întâmpinat însă opoziția lui Cucurella.
Din repriza a doua s-a jucat serios doar vreo 15-20 de minute. Intrarea lui Dani Olmo în locul lui Pedri a deschis sarabanda înlocuirilor, în cazul unora pentru că aveau deja sacii în căruță, în cazul celorlați pentru a nu-i solicita inutil pe Modric și pe Kovacic pentru o cauză pierdută. Faza polemică din ultimul sfert de oră a adăugat un plus de condiment unui meci care oferise deja mai mult spectacol decât era de așteptat, dar chiar și în cazul transformării penalty-ului este greu de crezut că s-ar fi ajuns în situația ca punctele să fie împărțite altfel sau ca La Roja să aibă măcar vreo emoție.
Pentru croați ar fi fost totuși important să marcheze prin perspectiva golaverajului, care ar putea să conteze într-un eventual clasament al locurilor trei. Acum trebuie să strângă rândurile și să învingă Albania în următorul meci, calcul pe care cu siguranță și l-au făcut înainte de turneu toate echipele din grupă. Spania deocamdată este o confirmare, iar meciul următor cu Italia va fi fără multă presiune.
