Înaintea primului meci al lui Royale Union Saint-Gilloise pe teren propriu în Champions League (contra englezilor de la Newcastle), jurnaliștii de la SkySports au realizat un interviu cu directorul sportiv al campioanei Belgiei, care explică drumul acestei echipe din Liga a IV-a spre câștigarea primului titlu de campioană după 90 de ani.
Exemplul Royale Union Saint-Gilloise poate servi drept model pentru echipele din România, fiindcă se referă la pași mici și corecți spre sustenabilitate, care pornesc de la datele analitice și trec prin etapele firești pentru un club mic pe drumul stabilității financiare, precum investiții în jucători ieftini care ajung să devină transferuri profitabile. Urmărind activitatea lui RUSG pe piața transferurilor, se observă că în fiecare din ultimii trei ani a existat câte o vânzare de cel puțin 15 milioane de euro, începând cu Victor Boniface la Leverkusen în 2023 (22,6 milioane), continuând cu Cameron Puertas în Arabia Saudită în 2024 (15,3) și încheind cu sârvul Franjo Ivanović la Benfica în această vară (22,8 milioane), sume consistente dar totuși mai mici decât așteptările nejustificate din campionatul românesc.
În continuare prezentăm traducerea articolului din SkySports, a cărui variantă originală poate fi citită AICI.
Au existat mai multe momente de necrezut pentru directorul sportiv al celor de la Royale Union Saint-Gilloise, Chris O’Loughlin, de când clubul a pus capăt unei așteptări de 90 de ani pentru următorul titlu și a dus echipa belgiană pentru prima dată în istoria sa în Liga Campionilor.
A fost tragerea la sorți de la Monaco. „Să-ți vezi numele alături de toate aceste nume consacrate din fotbalul european fost cu adevărat ireal”, spune O’Loughlin pentru Sky Sports. Apoi a urmat deplasarea pentru primul meci, în fața lui PSV.
„Am condus până la Eindhoven, nu este departe”, își amintește el. „A fost un moment, blocat în trafic în jurul Anversului, în care m-am gândit: «Wow, au fost câțiva ani cu adevărat nebuni»”. Au fost și fiorii de dinaintea meciului. „Când vezi camera trecând pe lângă jucătorii noștri în timp ce se intonează imnul Champions League… a fost ceva cu adevărat special”.
Union Saint-Gilloise a învins campioana Olandei cu 3-1 chiar pe terenul acesteia. A fost o introducere remarcabilă în competiție, golul marcat de PSV fiind doar o consolare târzie. Echipa a părut la locul ei, chiar dacă senzația rămâne încă puțin incongruentă.
În seara următoare, O’Loughlin urmărea restul meciurilor la televizor. „Uite, Atletico Madrid – acesta e adversarul nostru. Bayern Munchen – adversarul nostru. Inter Milano – adversarul nostru. Și Atalanta – adversarul nostru”.
Povestea capătă contur. Fondată în 1897, RUSG a câștigat 11 titluri ale Belgiei înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, dar apoi a ajuns până în liga a patra. O preluare a clubului în 2018 a dus la renașterea sa. Până în 2021, echipa revenise în prima ligă pentru prima dată după 1972.
De atunci, au continuat să forțeze. În primul sezon după revenire, în ciuda unuia dintre cele mai mici bugete salariale din campionat, au terminat sezonul regulat pe primul loc, dar formatul din Belgia culminează cu un play-off [ca în România]. Au ratat titlul în play-off de trei ori.
„Am avut multe dezamăgiri în ultimele etape. Nu am reușit să ducem treaba la capăt”. Asta s-a schimbat în sfârșit în mai. „Când s-a întâmplat, a fost un moment extraordinar pentru toată lumea. Sunt mulți oameni care au fost aici de la început, așa că a fost special”.
O’Loughlin este unul dintre ei. Își amintește de o întâlnire timpurie, în 2019, cu președintele clubului, Alex Muzio, pentru a-și prezenta viziunea despre ce ar putea deveni RUSG. „Am venit cu ideea de a construi un sistem de valori, un mediu în care toată lumea să poată crește Ambiția a fost de la început să ne batem sus. Dar cred că este ușor să pui asta pe hârtie și să spui că acesta este planul de afaceri, acesta este modelul pe care vrem să-l urmăm. Dar realitatea a fost că există multe lucruri care trebuie să se întâmple în spate. Planul sportiv trebuie să prindă viață și pentru asta ai nevoie de oameni buni, de oamenii potriviți. Succesul nostru este o dovadă nu doar a muncii celor din zona tehnică, ci și a celor din zona de suport, oameni care nu sunt întotdeauna vizibili”.
O’Loughlin ține să sublinieze că, deși preluarea a fost esențială, acest succes nu a fost despre bani. „Nu a fost un proiect cumpărat. Ne-am câștigat dreptul”. Își amintește ierni grele, când terenul de antrenament nu avea drenaj. „Așa ne-am pregătit să jucăm împotriva lui Liverpool, Eintracht Frankfurt, Bayer Leverkusen [în Europa League]. Chiar am făcut totul ca o echipă, de sus până jos”.
Nimeni nu întruchipează mai bine această ascensiune improbabilă decât fundașul englez Christian Burgess. El a semnat cu clubul când echipa era încă în liga a doua, în 2020, după ce a plecat de la Portsmouth. Acum, la 33 de ani, Burgess rămâne un pilon central în defensivă și căpitanul echipei la debutul lor – și al său – în Liga Campionilor, la Eindhoven.
„Povestea noastră este atât de unică încât cred că ajută să ai oameni care au văzut clubul crescând, care pot transmite puțin din călătorie și pot simți într-un fel acea legătură cu trecutul. Noii jucători își dau foarte repede seama de drumul din care fac parte”.
Burgess este un exemplu de transfer cu experiență. Mai tipice au fost însă achizițiile de jucători tineri care și-au făcut un nume la club, aduși ieftin și vânduți mai târziu. „La început semnam jucători pentru 300.000 de euro. Am adus foarte mulți liberi de contract”.
Dante Vanzeir este un exemplu pentru prima categorie, Deniz Undav pentru a doua. Amândoi au fost vânduți pe milioane, deși nu la nivelul celor 15 milioane de euro obținute pentru Cameron Puertas sau al celor 20 de milioane încasate de la Bayer Leverkusen pentru Victor Boniface.
„Reușeam, iar cluburi mai mari veneau să ne cumpere jucătorii și să atragă antrenorii noștri”. Un moment crucial a venit în vara lui 2024, când antrenorul principal Alexander Blessin a plecat pentru o oportunitate în Bundesliga, la nou-promovata FC St. Pauli.
RUSG a ales să-l înlocuiască cu Sebastien Pocognoli, aflat la primul său post important după ce lucrase cu juniorii lui Genk și cu naționala Belgiei. „Când apar astfel de schimbări, în orice organizație există oameni care încep să fie puțin neliniștiți”.
La mijlocul lunii noiembrie, se aflau pe locul 12 într-o ligă cu 16 echipe. „Era foarte multă presiune din exterior să îl concediem pe antrenor”, recunoaște O’Loughlin. „Aveai acest antrenor debutant și presiunea, zgomotul din jur, deveniseră destul de puternice în acel moment”.
Promise David, noul lor atacant, era considerat deja un eșec după două-trei săptămâni, iar atunci când O’Loughlin a dat interviuri pentru presa locală, răspunsurile sale nu au fost bine primite. „Erau surprinși că eu credeam că lucrurile merg într-o direcție bună”.
Alte cluburi ar fi cedat presiunii. „Cred că acela a fost un moment definitoriu pentru noi, ca organizație. Am folosit analiza datelor pentru a elimina orice părtinire, dar am avut și o viziune de ansamblu asupra direcției în care mergea echipa. Nu aveam de gând să fim influențați de zgomotul de fond.
Jucătorii erau considerați ratați, antrenorul era considerat ratat. Și acela a fost momentul definitoriu în care am continuat pe drumul pe care credeam că mergem bine. Iar, în cele din urmă, asta ne-a adus titlul. A fost o decizie bună. Este un antrenor foarte bun”.
O’Loughlin îl numește momentul de care este cel mai mândru, pentru că a întruchipat ideea unui club care face lucrurile altfel. Acum, există optimism și continuitate. Pocognoli a rămas. „Avem puțină stabilitate”. Iar Liga Campionilor aduce și asta.
Ca de obicei, RUSG cheltuiește cu cap. Există o nouă bază de antrenament lângă Bruxelles. Resurse mai bune. „Avem acum două terenuri de antrenament, unul cu drenaj corespunzător, ceea ce este nou pentru noi. Avem o cameră de crioterapie, o piscină, saună, jacuzzi, lucruri pe care nu le-am avut niciodată”.
O’Loughlin vorbește despre „a face pasul următor” și, deși recunoaște că vor exista provocări pentru „a proteja cultura clubului”, apare gândul că dacă RUSG a reușit tot ce a reușit cu un buget mic, ce ar putea face acum cu mai mulți bani?
„Acum suntem un club autosustenabil. Și deja am început procesul de recrutare pentru sezonul viitor”. Pentru Union Saint-Gilloise, calificarea în Liga Campionilor înseamnă mai mult decât un obiectiv final. Ar putea fi doar începutul.
