Presa engleză scrisese încă de sâmbătă că este o etapă perfectă pentru Arsenal după înfrângerile lui Liverpool și Manchester City, iar Arteta și oamenii săi au desăvârșit opera cu o victorie magistrală în derby-ul cu Tottenham, clădită pe hattrick-ul spectaculos al lui Eberechi Eze, jucătorul disputat de cele două cluburi în vară. Victoria îi duce pe Tunari la șase puncte de locul 2 ocupat acum de Chelsea, tocmai adversarul din etapa următoare, nu însă înainte de o înfruntare de cinci stele cu Bayern, probabil meciul toamnei în Europa având în vedere parcursul celor două echipe.
Cu o zi înaintea derby-ului, The Independent publicase un foarte lung articol cu titlul „How Eberechi Eze to Arsenal changed Tottenham’s future forever„, în care analizase dinamica instituțională a celor două rivale din nordul Londrei și avansase ideea că saga transferului lui Eze a stat la originea schimbărilor majore din ambele cluburi, respectiv plecarea surprinzătoare la acea vreme a lui Tim Lewis de la Arsenal și debarcarea de-a dreptul șocantă a lui Daniel Levy de la Tottenham. Una din ideile care se desprinde din articolul în cauză este antiteza dintre noua direcție îndrăzneață de la Arsenal și stagnarea lui Tottenham, un contrast vizibil – mai mult decât oricând – și pe teren în derby-ul din 23 noiembrie 2025. Întâmplarea face ca obiectul acestei antiteze să fi fost chiar jucătorul disputat de cele două cluburi în vară.
În mod inevitabil, Thomas Frank fusese întrebat înainte de meci despre Eze, jucătorul pe care l-a pierdut în favoarea rivalei în vară, iar răspunsul său, amuzat, a fost „Care Eze?”. A fost varianta elegantă de a evita o polemică inutilă, însă fotbalul are felul său aparte de a răspunde la orice ironie. Simbol al acestui derby în culise, Eze a devenit prin propriile merite personajul central și pe teren, a reușit primul hattrick într-un Arsenal – Tottenham din 1978 încoace, iar la final a spus, lucru firesc și pentru public, că parcă totul a fost scris să iasă așa.
După multe meciuri fără gol primit Arsenal încasase două de la Sunderland înaintea ferestrei FIFA iar absența lui Gabriel din centrul defensivei părea a fi o șansă în plus pentru Tottenham, însă Thomas Frank a preferat să betoneze apărarea, jucând cu cinci oameni în încercarea de a face față unuia dintre cele mai bune atacuri de pe continent. Inutil, fiindcă Arsenal și-a construit o mare ocazie încă din primul minut când eleganța mingii înălțate de Eze peste apărarea rivală ar fi combătut orice număr de corpuri aflate în careu, însă voleul lui Declan Rice, spectaculos ca realizare tehnică, nu l-a putut bate pe Vicario.
A fost semnul prematur al diferenței pe toate planurile dintre cele două echipe (creativitate, forță, spirit de echipă), ce avea să facă diferența la scor mare în favoarea lui Arsenal. Ambiția a părut totuși să fie factorul esențial și i-a lipsit cu desăvârșire lui Tottenham, care s-a prezentat pe Emirates ca la un meci de final de sezon și a reușit un xG de doar 0.07, produs din doar trei șuturi la poartă. Arsenal a avut 17.
Tot ce a putut face Tottenham a fost să mențină tabela blocată timp de 35 de minute, până când Arsenal a găsit o nouă soluție în fața apărării aglomerate: a venit rândul lui Merino să ridice mingea peste întregul bloc defensiv într-o sincronizare perfectă cu Trossard, care a marcat deși făcuse o preluare largă, fără a putea fi totuși deposedat de lenții fundași adverși.
Odată deschisă tabela, golul doi nu a întârziat decât câteva minute. Eze a concretizat o fază pornită de la o centrare a lui Timber, iar zarurile păreau deja aruncate în condițiile în care Tottenham încă nu reușise să tragă la poartă în acest meci. Pentru Eze era deja o realizare istorică, el devenind primul jucător englez cu gol pentru Arsenal în primul său North London Derby din 1991, de la reușitele lui Ian Wright și Kevin Campbell, dar după-amiaza sa magică era abia la început.
Eze a reușit dubla în chiar primul minut al părții după ce a rămas în picioare în fața încercărilor de deposedare și a pătruns ca un tanc prin apărarea lui Tottenham. Richarlison cu un lob încântător peste Raya (tocmai în perioada în care în Spania este cerută titularizarea acestuia în poarta naționalei iberice) a semnat unicul moment memorabil al oaspeților, însă Eze a mai marcat o dată în minutul 76 pentru un scor mult mai aproape de realitatea din teren și o lecție dură predată lui Tottenham, ai cărui conducători ar trebui acum să se gândească foarte serios la direcția în care merge clubul.
