De-a lungul anilor s-a creat impresia că autoritatea lui Daniel Levy la Tottenham, în calitate de președinte al clubului, era atât de ridicată încât nimeni altcineva decât el însuși putea să decidă momentul plecării de la club. Cu toate acestea, confirmarea dramatică și bruscă de joi că se retrage a spulberat rapid această iluzie.
Levy, în vârstă de 63 de ani, a fost numit în funcție în martie 2001 și în sfertul de secol scurt de atunci s-a impus ca unul dintre cei mai respectați administratori din fotbal. Astăzi Spurs se mândrește cu unul dintre cele mai bune stadioane din lume și cu un teren de antrenament ultra-modern, atât de luxos încât fostul antrenor principal Jose Mourinho a lăudat cândva „pernele uriașe” din dormitoarele de la baza sportivă, făcând comparația cu un hotel de 6 stele.
Acesta este Levy. Atenția sa la detalii a fost de neegalat, reflectată în uimitorul stadion Tottenham Hotspur, cu terenul său retractabil și microberăria internă. Este un om care doarme puțin și este activ fără pauză.
Spurs și-a ridicat nivelul până când a devenit parte din ceea ce în presă se numește „Big Six”, consolidându-și o reputație de sustenabilitate financiară într-o eră a cheltuielilor tot mai iresponsabile și iraționale.
Cu Joe Lewis, șeful ENIC (este proprietarul majoritar al clubului Tottenham) adesea dispus să stea în umbră, conducerea lui Levy s-a extins pe scară largă. El a supervizat angajarea și concedierea antrenorilor, a menținut un control strict al cheltuielilor și, bineînțeles, a fost supervizat transferurile, chiar dacă un rol important în această direcție au avut diverși experți în recrutare precum Fabio Paratici sau Johan Lange.
Dar, de-a lungul timpului, acea combinație de distanțare a lui Lewis de activitatea de zi cu zi și nivelul ridicat de control al lui Levy l-a transformat într-o țintă pentru suporterii frustrați de piesa lipsă a puzzle-ului, fără îndoială cea mai importantă: succesul pe teren.
Hashtag-ul #LevyOut a apărut periodic dar constant în trending pe X. Meciurile lui Tottenham erau adesea acompaniate de o sonorizare stânjenitoare de disidență. În ianuarie, fanii nemulțumiți au afișat un banner în timpul unei înfrângeri cu 2-1 pe teren propriu în fața lui Leicester City (care avea să mai câștige doar de două ori până la sfârșitul sezonului și să retrogradeze ulterior), pe care scria: „24 de ani, 16 antrenori, un trofeu: e timpul pentru schimbare”.
În ciuda tulburărilor, Spurs a reușit să câștige cel de-al doilea trofeu din mandatul lui Levy în luna mai, când Tottenham a învins Manchester United în finala Europa League. Antrenorul Ange Postecoglou a fost concediat 16 zile mai târziu, deoarece triumful nu a reușit să mascheze un final de sezon îngrozitor, pe locul 17, în Premier League, iar o vară a schimbărilor la multe niveluri a dus la plecarea unor oficiali din club, numirea unui nou CEO și înlocuirea lui Postecoglou cu Thomas Frank în funcția de antrenor principal.
Cu toate acestea, plecarea lui Levy este cel mai mare șoc de până acum. ESPN analizează cum s-a întâmplat.
Criza existențială a clubului
Cine este Tottenham și ce fel de club vrea să fie? Sezonul trecut a transformat o criză existențială de lungă durată într-o dezbatere cu o singură temă: cât de mult îți dorești să câștigi un trofeu?
Analizând un lot devastat de accidentări și o campanie în Premier League care deja îi scăpa printre degete, Postecoglou a luat decizia, undeva pe la sfârșitul lunii ianuarie, de a prioritiza Europa League mai presus de orice. A fost o decizie care a fost pe de o parte justificată, dar, în cele din urmă, l-a costat slujba.
Postecoglou a adus pentru Spurs primul trofeu după 17 ani. Suporterii au umplut străzile pentru a-și întâmpina echipa triumfătoare cu o paradă în autobuz descoperit și pe un antrenor care supraviețuise luni de speculații cu privire la poziția sa pentru a livra un trofeu neașteptat. Cu toate acestea, a fost concediat pentru că Levy a considerat că trofeul a venit cu un preț prea mare. Spurs a suferit 22 de înfrângeri în campionat pe drumul spre a termina pe locul 17. Declarația clubului care a însoțit plecarea lui Postecoglou a făcut referire directă la dorința de a „fi competitivi pe patru fronturi”, cu așteptări mai mari de la un lot scump, pus pe picioare prin cheltuieli semnificative.
Întreaga poveste a atins miezul problemei cu care s-a confruntat Spurs de ani de zile, una pe care Postecoglou a abordat-o în luna mai, înainte de finala cu United.
„Când te uiți la contextul istoric al acestui club și prin ce a trecut în ultimii 20 și ceva de ani, simt că ar putea fi un punct de cotitură în ceea ce privește modul în care clubul este perceput, dar mai ales în modul în care se percepe pe sine, ceea ce este cel mai important”, a spus el.
„Ceea ce trebuie să încerci să faci este să rupi acest ciclu, dar trebuie să existe un scop mai înalt decât a le închide gura oamenilor. Le spun adesea jucătorilor, la sfârșitul carierei voastre, veți vrea să vă puteți întoarce la cluburi și să simțiți acolo că ați avut un impact”.
Nimeni nu ar putea nega impactul pe care l-a avut Levy în afara terenului și inteligența financiară cu care a realizat acest lucru. Dar rădăcina frustrării multor fani ai lui Spurs a fost că ambiția sa de a fi cel mai bun din clasă nu s-a extins și pe teren și că exista cumva o automulțumire cu un loc în top patru și poate o șansă de a câștiga una din cupele interne.
Levy a negat întotdeauna acest lucru, referindu-se la cheltuielile nete ale clubului. Potrivit Transfermarkt, cheltuielile nete ale lui Tottenham în ultimii cinci ani sunt de 653 de milioane de euro, o cifră depășită doar de Manchester United (782,9 milioane de euro), Arsenal (772,8 milioane de euro) și Chelsea (743,5 milioane de euro). Și totuși, Capology arată că masa salarială a lui Spurs este de 109,8 milioane de lire sterline, a șasea cea mai mare din divizie și aproape jumătate din cât plătește Manchester City.
Această abordare conservatoare – sau, privită altfel, pragmatică și responsabilă financiar – a salariilor i-a făcut pe suporteri să simtă că unii jucători au ales să nu se alăture clubului Spurs din cauza reticenței de a se ridica la nivelul salariilor oferite în altă parte. Nimeni de la Spurs nu câștigă mai mult de 200.000 de lire sterline pe săptămână, un salariu altfel excelent, dar totuși sub nivelul rivalelor la câștigarea Premier League și Champions League.
Frustrarea fanilor din cauza eșecului de a rupe „ciclul” la care s-a referit Postecoglou s-a concentrat direct pe președinte, mai ales pe măsură ce rivalii din nordul Londrei, Arsenal, au luat fața lui Spurs sub conducerea lui Mikel Arteta. Dar a existat și o presiune internă asupra lui Levy.
Surse au declarat pentru ESPN că la Tottenham a fost realizată o evaluare sportivă de către o firmă de consultanță externă la începutul anului 2025. Acest lucru a dus la o analiză fără precedent a modului în care Levy conducea clubul. În mod semnificativ, Peter Charrington – director la ENIC – a fost numit în consiliul de administrație al clubului Tottenham în luna martie, pe măsură ce această analiză se intensifica.
La scurt timp după aceea, Vinai Venkatesham a fost numit noul director executiv al clubului. Surse apropiate de această decizie insistă că Levy a fost o figură cheie în convingerea lui Venkatesham să se alăture, iar cei doi se bucurau de o prietenie care data din perioada în care Venkatesham era director la Arsenal. Dinamica s-a schimbat puțin: Venkatesham a preluat tot mai mult conducerea operațiunilor de zi cu zi, în timp ce Levy s-a concentrat pe aspecte mai ample legate de strategia viitoare.
Levy a pierdut-o apoi pe Donna-Maria Cullen, confidenta sa apropiată și membră a consiliului de administrație, după ce plecarea ei a fost anunțată în iunie. Cei doi au fost văzuți împreună în timpul turneului de pre-sezon al clubului Tottenham în Hong Kong și Coreea de Sud, Cullen încheindu-și formal rolul abia luni, cu doar trei zile înainte ca soarta lui Levy să fie confirmată.
Charrington a preluat de la Levy, iar familia Lewis a vehiculat ideea că o schimbare era necesară pentru a asigura un succes mai constant pe teren. Dar se întâmplau mai multe în spatele scenei.
Discuții despre preluare
A fost unul dintre cele mai prost păstrate secrete din fotbal faptul că Tottenham era deschis la ideea de a atrage cel puțin investiții noi, dar chiar și de a vinde clubul. Spurs a negat întotdeauna public acest lucru.
Surse au declarat pentru ESPN că aceste conversații au avut loc de câteva luni, cu mai multe părți interesate din diverse locuri, inclusiv din Orientul Mijlociu și Statele Unite. Persoane familiarizate cu situația spun că unii din interiorul clubului au fost frustrați de lipsa de progres în aceste discuții și au simțit că abordarea lui Levy a fost un factor contribuitor. Ei sugerează chiar că întârzierea a devenit un punct de tensiune între familia Lewis și Levy.
Când acest lucru a fost prezentat unei surse apropiate de familia Lewis, ESPN a fost informat că familia este angajată pe termen lung față de club și nu caută să vândă.
Fiica lui Lewis, Vivienne, fiul său, Charles, și ginerele său, Nick Beucher – co-CEO al Tavistock Group, compania de investiții private care este acționarul majoritar al ENIC, proprietarii clubului Spurs – au fost mai vizibili în jurul clubului în ultima vreme. Vivienne este văzută în mod regulat la meciuri și face parte din consiliul de administrație al Tavistock Group. Charles este director executiv senior al Tavistock Group, în timp ce Beucher deține un MBA și un master în managementul afacerilor sportive.
„Generațiile familiei Lewis sprijină acest club de fotbal special și își doresc ceea ce își doresc și fanii – mai multe victorii”, a declarat o sursă apropiată de familia Lewis, adăugând că există o nevoie ca clubul să stabilească o nouă structură ierarhică la club pentru a atinge acest obiectiv.
Charrington este director la ENIC și un consilier de încredere pe termen lung al familiei Lewis, după ce a petrecut 26 de ani la Citibank, deși experiența sa sportivă este minimă.
Spurs a confirmat la plecarea lui Levy că nu au existat alte schimbări în proprietatea sau structura acționariatului clubului. ENIC deține 86,58% din Tottenham, iar Levy deține 29,88% din ENIC, deși rămâne de văzut dacă clubul va invita într-adevăr investiții noi în lunile următoare. Experții financiari evaluează Spurs la aproximativ 3,5 miliarde de lire sterline, poate chiar mai mult, și nu este greu de presupus că drumul către noi investiții ar putea fi mai clar în urma schimbărilor recente.
Evaluarea moștenirii lui Levy
Oricine merge pe Tottenham High Road și se bucură de un meci pe terenul propriu al clubului îi poate mulțumi lui Levy pentru experiență. A fost stabilit ca unul dintre cele mai bune stadioane multifuncționale din lume, cu concerte și evenimente de F1 programate în mod regulat, și va oferi o sursă majoră de venituri pentru anii următori.
Arhitectul principal glumea spunând că Levy nu dormea niciodată. „Ajungeam undeva la două dimineața, vorbeam câteva ore, apoi spunea ‘avem o ședință peste trei ore’”, a declarat Chris Lee, director executiv al Populous, cu puțin timp înainte ca arena de 1 miliard de lire sterline să se deschidă în aprilie 2019. „A fost o experiență grozavă, încercând să tindem spre perfecțiune”.
În ciuda frustrării legate de lipsa unui succes constant, fanii au și amintiri sportive: victoria din Cupa Ligii din 2008, parcursul până în finala Ligii Campionilor din 2019, triumful din Europa League din 2025. Dar, în cele din urmă, el va rămâne o figură controversată în istoria clubului, mai ales cu atât de multă frustrare îndreptată în direcția sa, încă proaspătă în mintea multor suporteri.
Poate că omul însuși a sintetizat cel mai bine situația. Vorbind luna trecută într-un rar interviu, Levy a spus: „Cred că este una dintre acele situații [în care] când nu voi mai fi aici, sunt sigur că voi primi aprecieri. Când vii aici și te uiți la acest [stadion] minunat și la faptul că alte cluburi încearcă acum să copieze ceea ce facem, ar trebui să fie un semn că poate am făcut ceva îndrăzneț și ceva corect.”
Articol preluat de pe site-ul ESPN. Varianta originală poate fi citită AICI.
