Următorul articol a fost preluat de pe site-ul ESPN. Varianta originală a fost scrisă înainte de finalizarea transferului lui André Onana în Turcia, însă articolul a fost actualizat ținând cont de această mutare.
Au trecut nouă luni de când Ruben Amorim, prezent în sala de presă de pe Old Trafford, îi avertiza pe fanii lui Manchester United că se apropie o furtună. Predicția a fost unul dintre puținele lucruri pe care antrenorul portughez le-a nimerit într-un sezon pe care avea să îl catalogheze ulterior drept „un dezastru”.
Cu excepția eliminării surprinzătoare din Carabao Cup la Grimsby Town, tehnicianul a fost mult mai pozitiv în primele săptămâni ale campaniei 2025-26. Totuși, el încă navighează prin ape tulburi. Dacă sezonul trecut furtuna era pe teren, în acest sezon norii negri amenință să se adune în afara lui.
Ultimii trei antrenori ai lui United – Erik ten Hag, Ole Gunnar Solskjaer și Jose Mourinho – au fost demiși în noiembrie sau decembrie. Dacă Amorim reușește să treacă peste următoarele trei-patru luni cu suficiente rezultate și prestații pozitive pentru a reduce presiunea, ar putea pune bazele unei lupte pentru locurile europene în noul an. Alternativa este ca forma să scadă, atenția mediatică să se intensifice, iar conducerea lui United să fie forțată să caute haotic al cincilea antrenor permanent în ultimii nouă ani.
Fereastra de transferuri s-a închis, dar întrebările rămân
Perioada de mercato a lui United s-a încheiat cu patru transferuri importante și nouă plecări din lotul primei echipe. A fost o restructurare semnificativă a lotului moștenit de Amorim la preluarea mandatului de la Ten Hag în noiembrie, deși portughezul va simți că unele zone au fost acoperite, iar altele nu.
La finalul sezonului trecut, departamentul de analiză a primit sarcina de a identifica exact de ce echipa a avut atât de multe dificultăți și a concluzionat că lipsa golurilor a fost factorul principal. Asta i-a determinat pe Amorim, CEO-ul Omar Berrada și directorul sportiv Jason Wilcox să concentreze bugetul de transferuri pe întărirea atacului, ceea ce a dus la aducerea lui Matheus Cunha, Bryan Mbeumo și Benjamin Šeško, investiții consistente.
Cunha și Mbeumo au fost țintele principale ale lui United. Surse apropiate clubului au declarat pentru ESPN că și alți atacanți au fost monitorizați atent, dar Šeško a fost ales pentru vârsta și potențialul său, dar și grație structurii avantajoase a plății convenită cu RB Leipzig.
Portarul a fost considerat o „prioritate secundară”, conform unor surse din cadrul clubului, dar un transfer de 21,5 milioane de lire pentru Senne Lammens a fost încheiat târziu, chiar în ziua limită. Mutarea a fost posibilă după ce Alejandro Garnacho a plecat la Chelsea, Antony la Real Betis și Rasmus Højlund a fost împrumutat la Napoli. Cele trei plecări au generat aproape 65 de milioane de lire, iar împrumutul lui Jadon Sancho la Aston Villa a redus semnificativ masa salarială.
Lammens era de mai mult timp pe lista de potențiali portari ai lui United. Totuși, conform ESPN, demersurile pentru a-l aduce de la Royal Antwerp s-au intensificat după eroarea lui Altay Bayındır în meciul cu Arsenal din prima etapă.
Venirea belgianului îi creează însă o problemă lui Amorim. United îl prezintă ca pe un jucător cu „mare potențial”, dar nu neapărat titular de drept. Asta înseamnă că incertitudinea privind postul de portar va rămâne, situație evitabilă dacă transferul lui Emiliano Martínez de la Aston Villa, așteptat în ultimele zile de mercato, s-ar fi produs.
Amorim speră că unul dintre portarii existenți acum în lot – printre care și Tom Heaton, veteran de 39 de ani și parte a noului grup de lideri din vestiar – se va impune rapid ca titular. Totuși, îl așteaptă o decizie dificilă privind alegerea portarului pentru primul meci după pauza internațională, împotriva lui Manchester City pe Etihad Stadium.
O altă problemă pentru Amorim este linia de mijloc. Surse din club insistă că aducerea unui mijlocaș nu a fost o prioritate în această vară, dar după sosirea lui Šeško situația s-a schimbat. Slovenul a fost adus pentru a completa noul trident ofensiv, însă conducerea a început să caute și soluții pentru mijloc, printre care Carlos Baleba (Brighton), João Gomes (Wolves) și Angelo Stiller (Stuttgart).
Decizia de a amâna transferul unui mijlocaș cel puțin până în ianuarie lasă lotul puțin dezechilibrat într-o perioadă crucială pentru Amorim. El are jucători precum Cunha, Mbeumo, Mason Mount, Bruno Fernandes, Amad Diallo și Joshua Zirkzee, care pot juca în rolul de „număr 10”, dar pentru cele două poziții de mijlocași defensivi îi are la dispoziție doar pe Casemiro, Manuel Ugarte și Kobbie Mainoo.
Fernandes va trebui să coboare într-una dintre pozițiile mai retrase pentru a elibera un loc în față, ceea ce înseamnă că va evolua în linia mediană alături de Ugarte, Casemiro sau Mainoo. Cei patru au caracteristici diferite, dar niciunul nu are mobilitatea necesară pentru a acoperi spațiile uriașe care se deschid uneori în sistemul 3-4-3 al lui Amorim.
Un mijloc dezarticulat a fost o problemă atât sub Ten Hag, cât și sub Amorim sezonul trecut. Ar putea să fie din nou un punct slab.
Motive de optimism
O prestație promițătoare în înfrângerea cu Arsenal, o repriză bună și una slabă în remiza de la Fulham, un dezastru cu Grimsby din League Two și o victorie dramatică pe final acasă cu Burnley înseamnă un start amestecat de sezon pentru United. Eliminarea din Carabao Cup de pe Blundell Park – și reacția emoțională a lui Amorim după acel meci – au stârnit îngrijorări reale că problemele din sezonul trecut nu au fost rezolvate în vară.
Dar dincolo de rezultate există motive pentru un optimism moderat. După trei etape de Premier League, United se află pe locul 9 cu patru puncte. Totuși, conduc la capitolul „expected goals” (6,78), șuturi totale (42), atingeri în careul advers (99) și mingi trimise în bară (4). Sunt pe locul doi la dueluri câștigate (173) și pe trei la centrări reușite din acțiune (12). Trei meciuri reprezintă un eșantion mic, dar indică faptul că echipa face multe lucruri corect.
Amorim a subliniat rapid că echipa sa a pierdut din detalii fine în înfrângerea cu Arsenal și remiza cu Fulham, iar statisticile îi dau dreptate.
Fostul antrenor al lui Sporting CP nu este genul care să se entuziasmeze ușor și va afla mai multe despre echipa sa în următoarele două meciuri după pauza internațională: cu Manchester City pe 14 septembrie și cu Chelsea pe Old Trafford pe 20 septembrie.
Ce înseamnă toate acestea pentru Amorim?
Antrenorul de 40 de ani se află într-o poziție inconfortabilă: conduce o echipă aflată în plină reconstrucție, dar este sub presiune imediată din cauza bilanțului său modest – 18 victorii, 9 remize și 19 înfrângeri în 46 de partide. A fost clar pe parcursul perioadei de transferuri că United nu își putea rezolva toate problemele într-o singură vară și că întărirea altor compartimente – în special mijlocul – trebuia să aștepte.
Mourinho, Solskjaer și Ten Hag ar putea spune toți că au plecat de la Old Trafford înainte să primească jucătorii necesari pentru a-și încheia proiectele. Pentru Amorim, pericolul este ca acel viitor să nu mai vină, iar el să fie îndepărtat înainte ca Baleba – sau oricine altcineva – să fie adus. Prin semnarea unor jucători ca Šeško (22 de ani) și Lammens (23), el a arătat că s-a aliniat planurilor pe termen lung ale clubului. Dar a recunoscut după penalty-ul lui Fernandes din prelungirile meciului cu Burnley că trebuie „să ia zilele una câte una”.
În ciuda scandalului provocat de eșecul cu Grimsby, conducerea lui United a insistat că nu s-a pus problema viitorului antrenorului și că acesta are în continuare sprijinul lor deplin. Amorim speră ca în lunile următoare să nu le testeze răbdarea și ca a doua furtună a scurtului său mandat să nu mai vină niciodată.
