După un an în care s-a încăpățânat să rămână la ideea sa tactică deși toți experții din exterior îi spuneau frecvent „măi, nu merge!”, Ruben Amorim a renunțat în meciul cu Bournemouth la rigiditate, a spus în sfârșit „bine, hai să încerc și ca voi” și a schimbat modulul 3-4-3 în 4-4-2. Efectul a fost un meci nebun încheiat cu un halucinant 4-4, construit din goluri spectaculoase, erori defensive greu de explicat și o succesiune de răsturnări de situație ce au transformat pentru o seară „teatrul” Old Trafford într-un parc de distracții.
Totul pentru atac pare să fi fost deviza antrenorului lui Manchester United, care dacă a făcut concesia tactică despre care spusese cândva că nici Papa nu l-ar convinge să o facă, nu înseamnă că a avut și o baghetă magică pentru a oferi din start echilibru. De altfel nici nu este clar dacă putem vorbi de un „start” sau doar despre un experiment, fiindcă nu știm cum va interpreta tehnicianul ce a văzut pe teren: sigur i-a plăcut apetitul ofensiv al echipei care a amintit după mult timp de spiritul acestui magnific club, dar trebuie să fi fost de-a dreptul îngrozit de ce a văzut în apărare, mai mult decât eram deja obișnuiți să vedem din partea liniei sale de 3 fundași. În meciurile următoare cu Aston Villa și Newcastle, pare mai plauzibil să credem că rigidul Amorim se va întoarce la rețeta sa originală decât să meargă până la capăt pe acest pariu nebunesc, însă, chiar dacă experimentul său contra lui Bournemouth va rămâne un sigur episod izolat într-un sezon asupra căruia nu pare să aibă control, cel puțin fanii trebuie să fi apreciat caruselul emoțional venit bine la jumătatea lui decembrie, fiindcă întotdeauna este mai bun un 4-4 decât un 1-1.
Scorul final de 4-4 a consemnat un paradox dureros. United a marcat de patru ori într-un meci de campionat și totuși nu a câștigat, lucru care nu se mai întâmplase din ultimul meci al erei Ferguson. Efectul este că echipa a ratat șansa de a urca pe locurile europene și a prelungit o serie dezamăgitoare pe propriul stadion, unde nu mai este loc de victorii clare, ci doar de panică și haos.
Statisticile spun multe despre această echipă: același număr de goluri marcate ca Arsenal, dar aproape la fel de multe primite ca o formație din a doua jumătate a clasamentului. Greșelile individuale s-au adunat, de la nesiguranța nedorită a portarului Senne Lammens, la poziționările naive ale tinerilor fundași și momentele slabe ale unor jucători experimentați precum Luke Shaw sau Diogo Dalot. În schimb, publicul a văzut energie, inițiativă și dorința de a ataca, un Amad Diallo descătușat înaintea plecării la Cupa Africii pe Națiuni ce s-a bucurat ca un copil de libertatea pe care i-a oferit-o noul sistem, în timp ce Fernandes a revenit și el într-un rol caracteristic, capabil să schimbe cursul jocului prin personalitate și execuții.
Deși United conducea la pauză cu 2-1, după poate cea mai bună primă repriză din acest sezon (cu 17 șuturi și ocazii ratate în serie), echipa s-a prăbușit imediat după reluare. În câteva minute, Bournemouth a întors scorul la 3-2, profitând de o defensivă dezorganizată, lentă în reacții și lipsită de coordonare. A fost un nou episod dintr-un serial care a devenit îngrijorător: vulnerabilitatea constantă a lui United în propria jumătate.
Atunci a apărut răspunsul radical al lui Amorim. A renunțat la un mijlocaș defensiv, a trecut la o linie de patru fundași și a împins echipa într-un atac permanent. A fost o imagine rară sub comanda sa: United jucând pe muchie, riscând totul. Chiar dacă portughezul avea să admită ulterior că echipa exersase această variantă în timpul săptămânii, schimbarea a părut mai degrabă o reacție disperată decât un plan calculat.
Meciul a devenit o luptă purtată pe adrenalină. Bruno Fernandes a reaprins speranțele cu o lovitură liberă executată magistral, iar Matheus Cunha a înscris la doar două minute distanță, într-un moment care a umplut publicul de adrenalină și părea să anunțe o victorie dramatică.
Bournemouth nu a cedat însă, pentru că nici nu a avut în față un adversar matur care să știe să conserve rezultatul. Curajul și determinarea formației lui Andoni Iraola au fost răsplătite printr-un nou gol al lui Junior Kroupi, venit de pe bancă, într-o seară în care rezervele au avut un impact decisiv. Faza a fost simbolică pentru întreaga confruntare: apărare ezitantă, spații uriașe și o ușurință alarmantă cu care United a fost depășită, iar rezultatul a fost o a doua repriză de o spectaculozitate aparte, în care 11 din cele 16 șuturi combinate au fost pe poartă și un 4-4 care nu ajută pe nimeni în clasament, dar trebuie să fi adus o bucurie tuturor celor care au văzut meciul.
