Nu există nicio îndoială că Newcastle a fost zdruncinată de lungul episod al conflictului intern cu cel mai bun jucător din lot Alexander Isak, încheiat în mod previzibil cu transferul său la Liverpool, însă este momentul pentru clubul din nordul Angliei să pună punct acestei etape și să intre încrezătoare într-una nouă, în care o campanie de Liga Campionilor va începe în mod palpitant săptămâna viitoare, împotriva Barcelonei, pe St James’ Park.
În acest moment al unui nou început, jurnaliștii de la Telegraph găsesc patru motive care ar trebui să dea încredere celor de la Newcastle că echipa condusă bine de Eddie Howe va rămâne o amenințare în acest sezon chiar în ciuda pierderii jucătorului său exponențial.
1. Echipa joacă mai bine decât arată rezultatele
Cu Isak în grevă, Newcastle a disputat primele trei partide ale sezonului fără un atacant central de bază, dar a avut prestații care meritau mult mai mult decât cele două puncte obținute.
Au fost echipa mai bună în remiza albă cu Aston Villa și au pierdut abia pe final acasă cu Liverpool un meci pe care l-au dominat, chiar și cu un om în minus pe tot parcursul reprizei secunde, după eliminarea lui Anthony Gordon. De asemenea, au avut ocazii să câștige în remiza albă cu Leeds.
Desigur, apelarea la statistica „expected goals” (xG) a fost mult timp refugiu pentru cei care caută scuze în fața unor rezultate slabe, dar cifrele lui Newcastle merită analizate. La fel și forța adversarilor.
Deși xG-ul lor ofensiv este 1,32, la fel ca al lui Tottenham Hotspur, este doar ușor mai slab decât al lui Arsenal (1,36) și Liverpool (1,37). Când adaugi la asta un xG defensiv de 0,86 (de departe cel mai bun din Premier League la acest început de sezon), tabloul devine mult mai optimist.
Newcastle nu a ratat victoria în primele trei meciuri pentru că a jucat prost, ci pentru că le-a lipsit cel mai important lucru: un om care să transforme ocaziile în goluri.
2. Wissa și Woltemade sunt transferuri promițătoare
Nu are rost să pretindem că vreunul dintre cei doi noi atacanți ai lui Newcastle a fost ținta principală a verii. Nici Yoane Wissa, nici Nick Woltemade nu erau priorități pentru echipa de scouting condusă de Howe și nepotul său Andy după plecarea bruscă a directorului sportiv Paul Mitchell, la începutul lui iulie.
Newcastle a pivotat spre Wissa după ce l-a ratat pe Hugo Ekitike în iulie (ajuns la Liverpool), și spre Woltemade după ce Benjamin Sesko i-a refuzat la început de august, preferând să semneze cu Manchester United.
Totuși, aducerea a doi atacanți pentru a compensa golurile lui Isak era vitală, iar Newcastle a reușit să obțină un mix interesant de experiență și potențial.
Wissa este deja adaptat la Premier League. A înscris la fel de multe goluri din acțiune ca Isak sezonul trecut (19), deși a jucat într-o echipă mai slabă, Brentford. La 29 de ani, suma de 55 de milioane de lire pare mare și nu are sens strict din perspectivă de business, dar, ca logică fotbalistică, este o mutare solidă. Lipsită de un atacant în primele trei etape, Newcastle a semnat cu un jucător cu experiență în Premier League și un palmares dovedit.
Există, de asemenea, un entuziasm real în jurul lui Woltemade. La 23 de ani, este un jucător cu un potențial uriaș, iar suma record de 69 de milioane de lire, deși pare extravagantă, a fost necesară pentru a-i devansa pe cei de la Bayern München, care l-a curtat intens în această vară.
Howe, în special, este extrem de încântat de transfer, iar asta ar trebui să spună multe. Mulți au spus că Newcastle a plătit exagerat pentru Isak când Howe a dat 63 de milioane de lire celor de la Real Sociedad în 2022, dar antrenorul a fost fermecat de talentul și potențialul său, iar viitorul i-a dat dreptate.
Woltemade și Wissa pentru își pot împărți sarcinile, iar tânărul internațional german va primi timp să se dezvolte, să se adapteze și să progreseze.
3. Una dintre cele mai bune linii de mijloc din Premier League a devenit și mai puternică
Trio-ul Sandro Tonali, Bruno Guimarães și Joelinton avea deja o alchimie perfectă, îmbinând viteză, forță și creativitate. Nu poți să intimidezi mijlocul lui Newcastle, nu poți să îi depășești la alergare, la pase sau la intensitate. Îți vor face viața grea în egală măsură. A fost cel mai important argument al succesului lor sezonul trecut. La forma maximă, posibil să nu existe o combinație mai bună în campionat.
Dar ceea ce a făcut Newcastle în această vară a fost să adauge un jucător, Jacob Ramsey, care ridică nivelul întregului grup. Neputând să mai conteze pe condiția fizică a lui Joe Willock, Newcastle l-a vândut pe „cărăușul” Sean Longstaff nou-promovatei Leeds United și l-a înlocuit cu un jucător mai tânăr, mai dinamic și cu un potențial mult mai mare.
Viteza și abilitatea lui Ramsey de a conduce mingea adaugă o armă suplimentară în arsenalul mijlocașilor lui Newcastle și îi permite lui Howe să rotească jucătorii din acea zonă fără să scadă calitatea jocului. Willock, excelent acum doi ani, la prima calificare în Liga Campionilor sub Howe, este în continuare acolo. Dacă adolescentul Lewis Miley continuă să crească și să se afirme, vor fi șase jucători care concurează pentru trei posturi. Este o sursă majoră de forță.
4. Howe este în continuare antrenor
Nu este o exagerare să spunem că nimic din ceea ce a realizat Newcastle după preluarea saudită nu ar fi fost posibil fără Eddie Howe pe bancă. Este cel mai bun antrenor britanic al generației sale, detașat.
Newcastle a cheltuit, desigur, pentru a aduce jucători mai buni decât cei moșteniți în 2021, dar, în ciuda bogăției proprietarilor, regulile de profitabilitate și sustenabilitate au făcut imposibil ca Newcastle să replice ceea ce au făcut Manchester City și Chelsea în trecut când au încăput pe mâinile unor patroni doldora de bani.
Până vara aceasta, Newcastle nu a mai putut semna un jucător capabil să îmbunătățească primul unsprezece de la sosirea lui Tonali de acum doi ani. În aceeași perioadă anul trecut, se vorbea despre o criză și despre un proiect pe cale să deraieze. Lotul părea să-și fi atins limitele și exista un risc real de stagnare.
Newcastle era pe locul nouă în clasament la începutul lui decembrie, după un 2-4 la Brentford. Au existat chiar și zvonuri că postul lui Howe ar fi în pericol – atât de absurdă și lipsită de viziune este natura fotbalului modern. Unii spuneau că Howe a dus echipa cât putea de departe, că nu era omul potrivit să aducă trofee și succes pe termen lung.
Ceea ce a urmat a fost cu adevărat remarcabil. Nu doar că Howe și-a dus echipa din nou în Liga Campionilor, pentru a doua oară în trei ani, dar a pus capăt și unei așteptări de 70 de ani pentru un trofeu intern, cucerind Cupa Ligii.
Howe iubește tot ceea ce înseamnă Newcastle United și este omul perfect pentru club. Are temperamentul potrivit, abilitățile ideale ca antrenor și mentalitatea corectă ca manager, cu mai multă autoritate și influență decât mulți dintre colegii săi de breaslă.
El rămâne cel mai bun lucru care i se întâmplă clubului și a trecut printr-o vară dificilă cu calm și autoritate. Din nou, a ținut totul unit atunci când părea că lucrurile se pot destrăma.
Esențial este că are o atitudine pozitivă și optimistă legată de situația actuală. Plecarea lui Isak probabil că a fost până la urmă o ușurare. Acum știe exact cu ce lot are de lucrat, iar echipa, în ciuda turbulențelor din mercato, este mult mai puternică decât în mai.
Howe va îmbunătăți fiecare jucător transferat, pentru că asta face mereu. Federația Engleză l-ar dori în locul lui Thomas Tuchel pe banca naționalei, atunci când va veni momentul, dar Howe nu a fost interesat anul trecut, când postul era liber, pentru că voia doar să rămână la Newcastle.
Atâta timp cât asta continuă, Newcastle va rămâne o amenințare atât pe plan intern, cât și în Europa. Nu ar fi deloc surprinzător dacă ar refuza din nou oferta Angliei, dacă aceasta va veni anul viitor.
