Juve, asa nu merge !

Cea care a intrat ieri in teren la Udine a fost o echipa a lui Juventus urata, de nerecunoscut, lipsita de vlaga si mai ales de calitate.

Sigur, o infrangere in anumite conditii ar putea fi inteleasa, dar nu doar rezultatul (care pana una alta este nedrept fata de Udinese) este singurul motiv de preocupare. Dincolo de cele trei puncte importante pe care Juventus le-a aruncat pe apa sambetei, involutia acestei echipe devine alarmanta. Juve de ieri nu a fost practic in stare, de-a lungul celor 90 de minute, sa lege o actiune coerenta, demna de numele acestei echipe; un Juventus aflata tot meciul sub dominarea tehnica si tactica a bianconerilor din Udine, obosita, putin lucida si foarte probabil o urmare a ceea ce am vazut in teren la meciul contra Fiorentinei, partida al carui rezultat pozitiv a camuflat anumite probleme, care ieri nu au mai putut fi evitate.

Defensiva, care pana in acest moment s-a dovedit compartimentul cel mai solid, a suferit teribil la atacurile friulanilor, fara posibilitatea neutralizarii acestora. In mod paradoxal, de cand a reintrat Buffon, Legrottaglie si colegii sai au parut mai putin lucizi si siguri. Se poate spune linistit ca apararea de ieri a fost sinonimul unei site prin care Di Natale si Quagliarella au trecut dupa cum au binevoit.

Molinaro, in ciuda vointei si dorintei care se vede ca exista, isi demonstreaza din nou limitele tehnice, iar faptul ca nu reuseste o centrare buna nici macar din greseala este cu atat mai grav.

Grygera a dat impresa ca este obosit, dar nu trebuie sa uitam ca este singurul pe acest post care a purtat pana acum crucea. Faptul ca nu exista mai multe variante pe acea banda dreapta l-a constrans pe fundasul ceh la un efort extraordinar si era inevitabil ca acesta sa nu poata sustine un ritm alert in mod constant. Nu este vina lui ca a aparut oboseala, este vina celor care nu au considerat ca mai este nevoie de un fundas dreapta in echipa.

Chiar si mijlocul de ieri seara a fost net inferior celui friulan. Sissoko si coechipierii din linia mediana parca nu se gaseau pe teren, prin urmare nu au dat nastere niciunei actiuni de atat cat de cat periculoase.

Nedved este, intr-o exprimare eleganta fiind vorba de Pavel, „imprezentabil” de ceva vreme, de fapt de mai multa vreme. Daca mai este cineva care nu a inteles asta, acesta este Ranieri care insista sa nu il schimbe niciodata si probabil l-ar trimite in teren si daca ar trebui sa joace (Doamne Fereste !) cu piciorul rupt. „Furia Ceha”, cum este alintat de catre fani, astazi nu mai poate fi definit in acest fel: Nedved apare obosit, nu mai este capabil sa alerge, sa tina de minge sau sa faca o incursiune pe partea stanga, cat despre suturile sale celebre din afara careului nu mai poate fi vorba. Cu atat mai mult cu cat este trimis in teren din trei in trei zile. Inutil sa ne ascundem in spatele evidentului, a venit momentul sa gasim un inlocuitor acestui jucator care a fost unul imens, care ne-a condus spre finala Champions League din 2003, care a castigat un meritat Balon de Aur; un jucator care poate in continuare sa fie util echipei, un exemplu pentru cei tineri, dar care nu mai poate fi considerat un titular de drept.

Despre Giovinco insa, daca talentul nu poate fi contestat, ieri am avut demostratia faptului ca mai are nevoie de timp sa creasca si ca in astfel de meciuri prcum cel de ieri nu poate sa faca de unul singur diferenta.

Amauri, si el intr-o faza regresiva, nu a mai marcat de pe 21 decembrie, iar faptul David Trezeguet a revenit cu ceva vreme mai inainte decat era programat nu poate decat sa ne bucure pe toti, inclusiv pe jucatorul brazilian care are nevoie de odihna.

La toate acestea se adauga numeroasele accidentari (33 mai precis la numar, cu recidivele incluse), care sunt cu siguranta si rezultatul unei alte probleme a lui Juve. In mod evident, staff-ul medical si preparatorii fizici nu se ridica la inaltimea acestei echipe, deoarece o astfel de serie impresionanta de accidentari, majoritatea de natura musculara, nu poate fi doar rezultatul ghinionului.

Pe aceeasi idee, absenta lui Camoranesi (despre care nimeni nu ne spune ce a patit exact sau cand va reveni pe teren !), cantareste enorm de mult pentru ca italo-argentinianul este singurul jucator de la mijloc dotat cu calitatile tehnice necesare pentru a scoate din joc un adversar prin dribbling si este singurul care stie sa centreze corect.

Bineinteles ca ieri a contat foarte mult si absenta lui Del Piero, iar asta nu poate sa fie bine pentru Juventus.

Trebuie amintit ca, in meciul contra Sienei, Juve a castigat gratie unei lovituri libere a lui Del Piero, contra Fiorentinei din nou datorita unei magii a Capitanului. Si in Champions ? Cine a salvat debutul cu Zenit si a invins pe Real Madrid ?

Prin urmare, cat timp va mai fi Juventus dependenta de Del Piero ? Dar mai ales, cat timp va mai fi Del Piero capabil sa se mentina in aceasta conditie extraordinara ?

Din fericire sambata se revine pe teren, ceea ce este bine pentru o echipa care are nevoie sa se revanseze si sa ridice imediat capul din pamant. Sambata vine la Torino echipa revelatie a acestui campionat, si cea mai in forma in ultima vreme: Cagliari.

Foarte probabil vom revedea in atac cuplul istoric format din Del Piero si Trezeguet care ne-a adus atatea satisfactii in ultimii ani.

Juve a pierdut deja o mare ocazie impotriva lui Lazio, cand s-ar fi putut apropia la -1 de primul loc, in schimb ieri seara a cazut sub loviturile unei echipe care nu mai castigase de 11 etape. Victoria cu Cagliari devine astfel fundamentala.

Pentru a incheia intr-o nota oarecum pozitiva, in ciuda infrangerii de pe Friuli, Juventus si-a pastrat locul secund in clasament, in fata unui Milan ”stelar”. O palida consolare !