În 2024, pregătirea oricărui meci împotriva lui Real Madrid sau a naționalei Angliei trebuie să înceapă cu regula „nu-l pierde pe Bellingham”. Sârbii au făcut asta o dată și a fost suficient pentru a pierde un meci în care ulterior s-au apărat bine spre foarte bine și din care poate ar fi putut scoate ceva. Faza s-a petrecut în minutul 13 și a fost inițiată și apoi finalizată de omul despre care se spune că este principalul candidat la câștigarea Balonului de Aur, iar golul picat atât de repede probabil că a diminuat calitatea meciului, în condițiile în care Anglia nu a mai riscat nimic, iar Serbia, deși după pauză a încercat, nu a putut să revină.
Este puțin probabil ca pentru englezi să fi contat rezultatul celuilalt meci din grupă, însă de acum lucrurile devin simple pentru ei în ceea ce privește calificarea, astfel că toată atenția trebuie să se mute spre problemele interne. Anglia este una din favoritele la câștigarea trofeului dar încă experimentează în căutare de răspunsuri, deci nu trebuie acuzată pentru lipsa de spectacol. Folosirea lui Trent Alexander-Arnold la centrul terenului nu a fost un succes (de altfel de aici a pornit singura situație favorabilă a Serbiei în prima repriză), Harry Kane abia dacă a atins mingea până să înceapă schimbările, Phil Foden încă nu-și găsește locul care i-a adus titlul de jucător al sezonului în Premier League, laturile apărării nu au fost grozave nici în stânga și nici în dreapta, iar portarul Pickford a părut la un moment dat să facă lucrul de care îl acuzase Fabio Capello, acela de a degaja sub presiune în loc să inițieze jocul, calm, din spate.
Certitudinile încep cu Marc Guehi, un adevărat stâlp în defensivă la meciul său de debut la un turneu final, fără vreun complex în duelurile cu puternicul Aleksander Mitrovic și aproape fără greșeală la pase. Declan Rice a fost la mijlocul terenului metronomul așteptat, iar deasupra tuturor a fost Bellingham, nu doar prin golul marcat, dar mai ales prin modul în care s-a implicat în toate acțiune de construcție. La doar 21 de ani acest băiat este la al treilea turneu final, a marcat primul gol al Angliei la ultimele două și de randamentul lui va depinde, în mare măsură, parcursul naționalei la acest turneu în care se numără printre protagoniste.
Până în momentul golului Anglia avea o posesie de peste 85%, iar pe faza defensivă avusese de-a face cu o singură minge jucată de sârbi în ultima treime. Pragmatismul a devenit cuvântul de ordine la 1-0, însă întreaga primă repriză a fost foarte bună pentru naționala lui Southgate, chiar dacă execuția lui Bellingham a rămas singurul șut pe poartă până la intrarea la cabine.
Lipsa celui de-al doilea gol, de care totuși nu s-a apropiat până la pauză, a creat o oarecare stare de nervozitate pentru că Serbia a prins curaj (impulsionată și de schimbările făcute devreme) și a avut o posesie mult mai bună în prima parte a reprizei secunde, iar mingile au început să circule prin careul lui Pickford. Aleksandar Mitrovic a avut o solicitare de penalty înainte să fie schimbat devreme, iar Tadic și Jovic nu s-au sincronizat la o minge care l-ar fi lăsat pe atacantul lui AC Milan singur cu portarul.
Southgate a mutat cu Callagher în locul lui Trent, mutare prin Anglia a căpătat un plus de energie la centrul terenului, iar intrarea lui Jarrod Bowen l-a activat imediat pe Kane care a avut o mare ocazie de a înscrie cu capul, însă portarul Predrag Rajkovic a respins cu un reflex fantastic în bara de sus.
O intervenție importantă a avut și Jordan Pickford în poarta cealaltă la un șut de la distanță al lui Dusan Vlahovic pe care l-a scos cu o paradă spectaculoasă de sub transversală, după care Anglia a așteptat cu o oarecare neliniște fluierul final, care i-a adus o primă victorie la EURO într-un meci în care raportul total al șuturilor pe poartă a fost 3-1 în favoarea sa.
